JURNAL de JOJOLICA(3): Alexandru JURCAN: FASOLE CU OS

 Jojolique, the superhero of the eternal fabulous Transylvanian village, is striking again! (O.P.)

   Trebe făcut de mâncare, omu îi o fiinţă nesătulă în vitamine. Amu aş face fasole cu ciont, adică un os porcos. Jojolu îi beteag, că l-aş trimete cu osu la Dudulu, să mai taie din lungime, că iesă mult din oală. Noi nu avem săcure de ciont, că Jojolu numa ar mânca, nu mai are alte interese. Am coborât io înşine cu osoiu în mână. D’apoi, ţuce-mă Rusaliile, că deodată m-am pomenit cu mâna vidă de os. Ce o fost ? Cânele Cocovin… că să întorcè  cu Vorovela de la plimbarea de făcut treburi. Am fujit după câne din tăte puterile rămasă. Noroc că Dudulu intra în bloc şi l-o mobilizat pă Coco, numa că mie nu mi-o mai trăbuit osu gata mozolit, n-are decât Vorovela să mă des păgubască. Am ajuns sus stoarsă de vlagă. Am aprins becu în camera mare… tulai!!!! Explozie ca-n filmele interbelice. Noroc că becu s-o spart dincolo de ochii mei. Apoi am şi ars o lumânare de mare mulţămire la Maica Precistă şi era gata să las o lacrămă, da’ deodată o vinit scumpu de Niculiţă cu oarece problemă … L-am rugat să verifice ce şi cum… O zâs că nu-i bine să rămâie bucata de bec în dulie, trebe scoasă cu grijă. Io am gândit că-i mătaforă şi m-am roşit ca untu în lespede. L-am prins de mână cu drag şi el mi-o zâs în şoaptă că-i trebe musai o sumă de bani, că viaţa îi dură.

Published in: on 19 ianuarie 2011 at 1:01 pm  Comments (5)  
Tags: , , , , , , ,

Alexandru JURCAN: JURNAL DE JOJOLICA (2)

Răspunzând inivitației mele cu promptitudine și prietenie, la cererea cititorilor – formulată explicit în comentarii -, prozatorul Alexandru Jurcan oferă încă o pagină subtilizată din jurnalul (de toamnă) al Jojolicăi. O transcriem aici, cu speranța de a-i regala din nou publicul (O.P.)

 

Duminică, 28 nov.

   Amu oi scrie cum am fost ieri în satu lui văru-meu, că nu l-am văzut de mult. Fely o făcut rost de maşină. Satu Jorlaca îi mare şi fain. Văru Murlucea m-o nevrozat, că nu vorbè cu mine, că lovè cu pumnu în televizor, că pruncu lui l-o strâcat de tot. Apoi am fost şi la mătuşa  Cicoare, care stă păstă pod, unde umblă strâgoi bolunzi. Are casă cu şură… ce bine îi vara acolo în fân, dacă eşti cu cine trebe…

   Tulai, ce m-am spăriet de un om călare, din jos de biserică, doară să auzè tropăitu şi omu m-o abordat, poate o crezut că-s femeie de-alea de-o noapte.

Io nu mă tem de nici un viol organizat, că şi bieţii bărbaţi au trăbuinţă. Oare de când îs măritată cu Jojolu? El, bietu, niciodată nu m-o violat, că are mult bun sâmţ.

Am stat la mătuşa Cicoare o vreme bună. Stă pă deal, are două intrări la casă, d-apoi s-o luat lumina electrică şi m-o apucat fricile. Are livadă mare şi face pălincă de prună stătută. Ficioru ei pune potcoave pă labele de cai. Are un atelier de tortură de cai, cu unelte fioroasă. Pă ficioraş îl cheamă Suruţu şi tare să pricepe la multe, că o adus o fată în casă şi… gata… o potcovit-o într-o noapte  şi aia o rămas umflată, că nu avè pilulă pregătită şi nici  Suruţu nu o avut naylon de-ala .

Published in: on 17 ianuarie 2011 at 8:32 am  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

PROZĂ DUPĂ REVELION: Alexandru JURCAN: TRECUT-O ŞI AIEST AN (din JURNAL de JOJOLICA)

Apoi musai să mai scriu în caietu ascuns… că iar mi s-o mai aşezat un an în spate. Io nu zâc că-s mai bătrână, îs cu mai multă esperienţă negativă, că oamenii îs duşi cu pluta. Io nu vrèu să aburesc pă nime, că îs mare prietină cu adevăru gol-goluţ. Am cedat cu plăcere la invitaţia  Rechinei, buna mea prietină, să fac revelionu la ea acasă, că o avut invitaţi şi avè prea multe vasă de spălat, că în zâua de azi numa utilu te mai bagă în samă. Apoi Jojolu o rămas acasă cu tuşitu şi scremutu, că doară nu era să vadă toţi ce alegere mătrimoniacală am putut face. Tulai !! ce adunătură la Rechina ! Fete şi ficioraşi galbeni de graşi, cum să spune la noi. In faza primă o fost bine. O urmat ţucături pă direct, cu scoatere de bluză, cu apăsare de buză. Io eram deja bolundă, mi s-o urcat revolta foarte sus, că doară din ala aluat îs şi io.

În faza următoare s-o retras toţi în camere, în baie şi în cămară. Io cu Rechina ne-am aplecat cum am putut să ascultăm pă la uşi, ca voieriştile. Tulai, vieţuca mè!!! Să petreceau lucruri în paralele, cum ştiau şi ei mai bine, dragii de ei… că m-o apucat nostaljia, când eram şi io ca ei, în grajdurile din sat, pă fânu curat. Faza din urmă m-o lăsat mută, din cauză că o urmat vomele de culori destul de diferite, ca la pictorii impresionaţi. Rechina o şters voma din camere, io am şters în baie şi pă hol. Un ficioraş dormea cu gura căscată şi m-am temut să nu intre în coamă de alcool. L-am apăsat pă stomac să să trezască , da el o gândit altceva şi o dat să mă cuprindă, d’ apoi am refuzat, că nu ştiam dacă îi minor ori ba. Trecut-o şi aiest an şi nu mi-am folosât enerjia cum vrè bolundu  ala de su conşient.

 fotografia autorului: Ştefan Socaciu

Published in: on 2 ianuarie 2011 at 11:49 am  Comments (3)  
Tags: , , , , , , , ,

ÎN CURÂND! O ANTOLOGIE COMPREHENSIVĂ A PROZEI ACTUALE DIN VESTUL ROMÂNIEI

A apărut Programul editorial 2010 al Editurii Limes, condusă de poetul şi eseistul Mircea Petean. La pagina 19 a elegantei broşuri se anunţă includerea în planul editorial a tabloului de familie al romancierilor, nuveliştilor şi povestitorilor vii din Ardeal, Banat, Parţiu şi Maramureş.

Proiectată ca antologie a prozei actuale – dar şi a prozatorilor în viaţă – din zonele menţionate, cartea surprinde un peisaj animat, divers şi valoros al dezvoltării momentane a genului, întrunind proze scurte şi fragmente de roman din autori consacraţi, în curs de afirmare şi debutanţi, deopotrivă. După douăzeci de ani de la revoluţia din 1989, selecţia anunţă întâlnirea pasionaţilor de proză cu scrisul de proză viu în limba română, selectând din totalul autorilor României de astăzi pe cei legaţi, prin naştere sau stabilirea definitivă în podişul ardelean şi la vest de Munţii Carpaţi. Un element inedit este că autorii au fost invitaţi să îşi propună singuri textele. Proiectul se apropie de momentul intrării în pregătire editorială. El cuprinde 75 de autori din toate generaţiile în viaţă şi circa 1100 de pagini în format A5. Va apărea, după toate probabilităţile, în două volume.

Diana Adamek, Vulpea

Ioan Pavel Azap, Raluca Călina

Francisc Baja, Miez de zi

Nicolae Balotă, Dragoste după gratii

Horia Bădescu, Dincoace de Periprava

Gavril Alexa Bâle, Ploaie de cinci lei

Ana Blandiana, Misiune imposibilă

Mariana Bojan, Compunerea de nota 10, Rubedeniile, Femeia în verde

Liviu Bonta, O zi cu adevărat reuşită din viaţa lui Augustin Lungu

Corin Braga, Acedia. Jurnal de vise 2

Codrina Bran, Poveste de demult

Romulus Bucur, Ciocolată încă caldă

Augustin Buzura, Titlu rezervat

Elena Cesar von Sachse, Martorul, Faţă şi revers

Ruxandra Cesereanu, Maman

Doina Cetea, Corbii

Cornel Cotuţiu, Înainte de „rest”

Constantin Cubleşan, Pomana mortului

Iulia Cubleşan, File pentru o cronică

Viorel Dădulescu, Douăş’ două

Lucia Dărămuş, Yvonne Daphné

Caius Dobrescu, Minoic

Mihai Dragolea, Praful din colivie

Tatiana Dragomir, De la Adam zicere…

Dan Drăgan, Consilier

Oleg Garaz, Fragment din romanul încă fără titlu

Silviu Genescu, Nepotul Vanessei Redgrave

Mircea Ghiţulescu, O moarte confuză

Nicolae Goja, Revolta din cartierul Pintea Viteazu

Adrian Grănescu, Proletcultură I, Proletcultură II, Din alt unghi, Schiţă de schiţă

Ioan Groşan, Zona erotică Zalău. Tiţa Pop (Din însemnările lui Nelu Santinelu)

Octavian Hoandră, Casa de lângă râu

Letiţia Ilea, Tata nu mai locuieşte aici

Marian Ilea, Bilioanele

Lucian Ionică, Printre alte dimineţi

Ruxandra Ivăncescu, Ochiul dragonului

Alexandru Jurcan, Cei rămaşi pe pământ 

Adrian Lăcătuş, Povestea lui Grunz, şoarecele maestrului Johannes Kelpius din Sighişoara, povestită de acesta la întoarcerea sa în Cetate, după ce şi-a tocit dinţii rozând timp de 300 de ani colţurile pietrei filozofale, undeva în America

Gabriela Leoveanu, Hana, Fratele nostru Abel şi fratele nostru Cain

Viorel Marineasa, Găluşte cu prune pe ritmuri de Louis Armstrong; Angela merge la câştig; Veti ca resorbţie; Păcurari, bulz, brânză, ciopor…; Babele charismatice de odinioară; Oare se mai află pompieri de talia lui Kauftrunk sau a lui Slăvină?; Amintiri de la începutul războiului rece; Dilemele uncheşului Tolea

Mihai Măniuţiu, Parfumul

Laurenţiu Mihăileanu, Afurisitorul, Pilda subsecretarului de stat, Prin geamul lipsă

Andrei Mocuţa, Tom & Jerry

Marcel Mureşeanu, Adelaida şi timpul, O alergare de pomină, Salcia şi pelicanul

Alexandru Muşina, Bobiţă, Misail al Rugăciunii şi premiul Nobel

Ioan Negru, Începutul eternităţii, Contoare pudice, Cerul cu o singură mână, Destinul analfabet

Olimpiu Nuşfelean, Automobilul mării; Câinii de vânătoare

Mircea Opriţă, Alchimistul

Dora Pavel, Un joc periculos

Laura Pavel, Locul de pândă

Voichiţa Pălăcean-Vereş, Întreţinere contra locuinţă

Alexandru Pecican, Amintiri dintr-o aventură (Stăpânul timpului, Presimţire, Ziua când se nasc fluturii, Forţa talentului)

Ovidiu Pecican, Săraci şi buimaci

Irina Petraş, De veghe între nopţi

Marta Petreu, Bocanci, pantofiori, picioare desculţe

Iuliana Petrian, Acela sau aceea

Lucian Pop, Ascultătorul; Cauze; Exilatul

Dumitru Radu Popescu, Bîlc şi doctorul pleacă la vânătoare; Este România o biserică a ţiganilor?

Mircea Pora, Proză din anii de pasaj (Din însemnările unui pensionar; Scrie Tedd Ciupescu sau de opt ori „dragă”…; Existenţă… )

Miruna Runcan, Crăciun la miliţie, 1982

Gheorghe Schwartz, Crima din tren

Mihai Sin, Autoportret cu passe partout

Irina Szasz, Camuflajul păsării suliţă

Traian Ştef, Cântul X, Cântul XI

Flavia Teoc, O zi la Perugia

Marian Nicolae Tomi, Puiu; Badea Dumitru

Mircea Tomuş, Primul text pierdut

Adrian Ţion, Gadgeturi. Pădurea techno

Radu Ţuculescu, Ultimul cenaclu literar

Răzvan Ţuculescu, Fecioarei, cu dragoste

Horia Ungureanu, Aşezământul Aurora pentru femei singure

Cornel Udrea, Şerloc Holms & Ciacanica

Eugen Uricariu, Vanessa ligata

Daniel Vighi, Neubeschenowa din districtul Timiş-Torontal, plasa Großsanktnikolaus

Alexandru Vlad, Despre statui. Opinia unui practician

Andrei Zanca, Clanţa lui Kafka, Inspecţia, Dula

Constantin Zărnescu, Să nu te laşi de „scris” (O nuvelă despre vechii români, din vremea Habsburgiei)