Simpozionul PUBLICISTICA LUI ADRIAN MARINO ÎNTRE FRAGMENT ŞI SINTEZĂ
Biblioteca Centrală Universitară, Cluj-Napoca, miercuri 12 mai 2010, ora 12
Virgil Bulat, Monica Gheţ, Claudiu Groza, Florina Ilis, Constantin Ivaneş, Virgil Lazăr, Ovidiu Pecican, Irina Petraş, Ilie Rad, Doru Radosav, Aurel Sasu
Doamna Lidia Bote Marino şi Adrian Marino, acasă, nu cu mult înainte de 2005
O nouă întâlnire la Club Control:
Despre Adrian Marino: de la teoria literaturii la memorialistica ideologică
Următoarea întîlnire a proiectului de dezbateri culturale Cafeneaua critică va avea tema: Despre Adrian Marino: de la teoria literaturii la memorialistica ideologică. Punct de pornire: recenta apariţie a memoriilor lui Adrian Marino, Viaţa unui om singur (la Editura Polirom), la 5 ani de la dispariţia savantului.
Invitaţi: Monica Spiridon, Costi Rogozanu şi „mozaicarii” Nicolae Marinescu şi Xenia Karo.
Amfitrion: Ion Bogdan Lefter. În parteneriat cu Editura Polirom şi revista Mozaicul (Craiova).
*
Cafeneaua critică
Miercuri 24 martie 2010, orele 18.30-21.00
Club Control
Bucureşti, Str. Academiei nr. 19
(în Pasajul Victoriei, intrarea dinspre Str. Academiei/ Institutul de Arhitectură/ Biserica Enei)
tel.: 0733-927.861
e-mail: feedback@control-club.ro www.control-club.ro
Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
Ca de fiecare dată în ultimii ani, ziua de 27 martie va fi, la Teatrul Naţional Lucian Blaga din Cluj Ziua Porţilor Deschise.
Aceasta înseamnă că vizitarea Teatrului, pe faţă şi pe dos, până în măruntaie, va fi posibilă vreme de (aproape) 24 de ore pentru oricine dintre oamenii interesaţi de misterele pe care le ascunde – dar le şi etalează -, cu grandoare şi fast, nobila instituţie de cultură.
Nu voi detalia întregul program acum şi aici, dar unul dintre punctele de atracţie va fi şi dezbaterea pe tema cărţii recent apărute a lui Adrian Marino, Viaţa unui om singur, desfăşurată cu participarea scriitorilor Ion Vartic, directorul Teatrului Naţional, Marta Petreu, redactorul şef al revistei de cultură Apostrof a Uniunii Scriitorilor, şi, cu voia dumneavoastră, Ovidiu Pecican, cel care vă scrie aici.
Socotiţi-vă de pe acum, cu toţii, invitaţi la acest dialog despre o carte răscolitoare şi un auto care ăşi aşteaptă receptarea mai nuanţată şi mai justă, într-o zi de sărbătoare a Thaliei.
Memoriile postume ale lui Adrian Marino, publicate sub titlul Viaţa unui om singur (Iaşi, Ed. Polirom, 2010, 528 p.), dezvăluie un tip uman şi civic mai puţin întâlnit în peisajul României contemporane: rebelul marginalizat care îşi transformă cu metodă neajunsurile în instrumente ale autoedificării. Valoroase şi valorizabile sub multiple aspecte, paginile mărturiei autorului merită întreaga atenţie.
Iată doar două reflecţii spicuite din context:
„Nu trebuie să ieşi din rând. Este prima regulă [a vieţii literare]. […] … Ori accepţi statutul de discipol subordonat, ori eşti chemat autoritar, chiar drastic, la ordine” (p. 44).
„… Eram tot mai convins că oricine, orice «geniu» – oricât de gigantic ar fi fost – cade inevitabil sub critică. […] Îmi spuneam, încă de pe atunci, că la Atena aş fi votat, fără nici o ezitare, pentru condamnarea lui Socrate. Cu… «suspendare», bineînţeles. Dar condamnare, în orice caz, deoarece legile cetăţii erau în mod evident călcate. […] Oamenilor, oricât de excepţionali, nu le este îngăduit orice. Să ucidă (ca B. Cellini, ca Fr. Villon), să trădeze, să devină informatori de poliţie? Categoric nu!” (p. 48).
Moralistul Marino interesează în cel mai înalt grad şi, dincolo de accidente biografice, rândurile lui distilează un precipitat care merită întreaga atenţie.
Ovidiupecican's Blog 