Muzeul Literaturii Române & Asociația Proză a Asociației Scriitorilor din București & Uniunea Scriitorilor din România
vă invită
la lectura publică a prozatorilor
Răzvan PETRESCU
și
Adrian BUZDUGAN
marți 27 martie 2012
la Rotonda Muzeului Național al Literaturii Române,
Bdul Dacia nr. 12
Moderatori: Aurel Maria BAROS & Nicolae ILIESCU
Coordonator: Ștefania COȘOVEI
Un regal cu autori de proză scurtă
The stars in their way
sow light.
Haven’t a haven
they bright,
they live
and watch us…
Te privesc cu duioșie.
Mâinile împreunate, ce-ţi ţin ceafa uşurel, simţi că prind să te furnice şi te-ntorci încet, pe-o parte, lăsând mâna să mângâie fire reci de iarbă neagră.
O lumină-şi frânge raza în puzderia de stele. Ca şi-n alte dăţi, uimită, uiţi de tine, de pământ şi cuprinzi din nou neantul împânzit de stele reci; în ochi – singurul lor adăpost aice – fără număr clipocesc. Iute, ca într-o vâltoare, gândurile îşi fac loc: stelele sunt sori departe, îşi fac propria lor lume din căldura ce-o vroiesc jertfă vieţii-adusă. Tu, sămânţă efemeră, semne de-ntregi lumi priveşti!…
Tu, mic bob de rouă, te-ntristezi şi ochii-ţi reci prind a măsura în silă marea de împărăţii – ea, ce nu concepe nici doreşte ca să aibă vreun egal!…
Palmele din nou le-aduni, tot sub ceafă, căpătâi. Mica dramă: tu-Fiinţă pare-se c-a luat sfârşit şi m-apropii… şi m-apropii pleoapele să îţi sărut! Ochii-ți calzi se-ntorc spre mine: “Mă iubeşti, nu?”. Dau din cap în semn că da şi o sărutare lungă face ca, la rândul lor, galaxiile vecine să pălească, să se întrebe: ”Cum de-acuma strălucesc?!”.
Când tot ochii-nchişi îi ţii, îmi întorc privirea iute… când pe cer gemând de stele, meteoric din Lactee lin o altă stea se scurge în neant.
Te privesc.
Dintr-un ceainic fin din China, cu sărutul a doi tineri oglindit în tabla roz, prinsă-n foc pe aragaz, lin se ridică un abur și zbură către înalt.
Mai încolo, înspre nord, cam ca la un milion de pași, o Matrioșă făcea focul să-ncălzească samovarul. De la Moscova venise, cu bagaje încărcat, fiul său ca să-i prezinte, bucuros nevoie mare, viitoarea noră, Lusia. O plăcuse. Ea pe dumneaei și invers, iar acuma, fericită, cu o lacrimă-n obraz, făcea după o rețetă veche, ceai cu mentă și lămâie, două cești ca să le pună pe măsuța din verandă, unde tinerii priveau la toamnă, cap în cap. Aburi aromați și gingași se-nvârtiră ușurel și fuiorul de iubire luă ca țint-un nor pufos.
Luni în șir dură ca cele două firișoare delicate să se-adune, să se lege… Și căzură ca zăpadă, se topiră în șiraguri, râuri repezi, fluviu rece și apoi doar în ocean, în a apei moleșeală se găsiră, se-nmuiară și se-ncolăciră strâns într-un ghem de bucurie. Asta doar pentru o clipă!… O pereche de delfini plescăind apa în joacă le zbură în aer, sus… și de-acolo plăsmuite de un soare orbitor, iară doi vapori de apă fură, tot pe fugă, călători.
Alți curenți și alte unde, alte adieri și sufluri îi suciră în văzduh, îi întoarseră, ciocniră, desfăcură, înghontiră și la loc iar îi uniră printre aripi de cocori.
Se făcuse primăvară când un negru nor din munte, necăjit, puțin răcit, le atinse unda caldă și îi transformă în ploaie. Asta se-ntâmpla deasupra unui templu japonez, mărginit ca-ntr-o poveste de-o livadă de cireși. Lângă templu-o jună brună și un tinerel cochet se-ndemnau să iasă-n fugă pe alee, înspre sat.
De pe streașina îngustă, două picături din abur nu prea iute pieritor se grăbesc înspre pământ. Cel mai mare strop de-aromă îi căzu în ceafă lui, i se duse jos pe șiră și-l opri cutremurat. Cea de-a doua picătură, delicată ca un crin, îi căzu pe frunte ei și-i stropi fața în zâmbet – cald, curat, făr’ de pereche… Față-n față se priviră. Aburi și arome fine li se prinseră de gene și-i legă cu jurământ. Făr’a le păsa de picuri, prinși de aburul buimac, pașii lin și-i îndreptară printre scumpi cireși în floare înspre sat. Mână-n mână-ncetișor…
Înainte ca Moș Ene să te ia în lumea lui, te rog nu uita un lucru: când bei ceaiul cu cei dragi, să deschizi o ferestruică, aburul să se strecoare și să-i farmece pe alții cum mai ieri au fost și-ai tăi!
Adrian BUZDUGAN este un prozator pe deplin format. Anul trecut a fost premiat pentru volumul Capela excomunicaților (proză scurtă). Profesor de științe sociale la Brăila. A obținut și premiul Helion 2008 pentru povestire S.F. Date mai multe, împreună cu povestirea Racla lu Caracla pe situl revistei Luceafărul:
http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?id=1342&editie=63
12 august
Nu am intrat la doctor.
13 august
Azi am avut o zi norocoasă; am găsit o grămadă de prune, erau mâncate, dar ideea în sine contează.
14 august
Trebuie să mă duc la doctor, văd lumea prea clar!
16 august
Oftalmologul mi-a zis: “Du-te, mă… tu eşti nebun!”. Mâine mă duc la neurologie.
17 august
Domnul doctor Paiu mi-a zis că s-ar putea să am tumori pe creier. A zis să trec mâine cu primarul pe la dumnealui.
18 august
Primarul e bolnav de rinichi. Eu am făcut o electroencefalogramă şi rezultatul a ieşit bun. Domnul doctor mi-a spus: “Dom’le, fii fericit! Ai un creier curat!”. Sigur este din cauza ochilor.
20 august
Văd lumea din ce în ce mai clar; nu mai rezist, ori mă duc la doctor, ori mă sinucid.
21 august
Doctorul era plecat. Nu mă sinucid.
23 august
“Iar tu, bă?”, m-a întrebat oftalmomlogul. “Iar eu!”, i-am răspuns. Acum i-am povestit de claritatea cu care văd eu lucrurile şi m-a înţeles: “Da, e ca şi cum nu ţi s-ar închide pleoapele…”. Va chema un specialist.
27 august
Operaţie.
30 august
Astăzi am fost la operaţie. Mi-a băgat nişte sârme în ochi, mi-a suflat în urechi până m-a luat cu moleşeală şi mi-a spus: “Gata, totul e în ordine! De-acum o să vezi mai galben, dar problema principală s-a rezolvat!”
31 august
Nu s-a rezolvat nimic. Văd într-adevăr lumea mai galbenă, dar tot clar.
32 august
Mă mănâncă tălpile.
34 august
1. M-am înscris la un club de paraşutism.
2. Mi-am cumpărat o pereche de ochelari fumurii în speranţa că se va mai şterge din claritatea receptării lumii.
35 august
Voi consulta un psihiatru.
35 august (noaptea)
Poate chiar doi.
39 august
Domnul Călugăru, excelent doctor psihiatru, m-a primit bine. Am discutat mult cu el şi m-a înţeles. Părerea lui este că trebuie dat capul mai pe-o parte, dacă îmi las capul aşa, va rămâne în conjuncţie cu Saturn şi voi avea aceeaşi luciditate în priviri.
44 august
Mi-am dat capul mai pe-o parte. Degeaba, văd lumea din ce în ce mai clar şi mi-e greaţă, mi-e greaţă că mai trăiesc.
47 august
I-am spus domnului Călugăru de greaţa pe care continui s-o am şi mi-a spus să mă duc la interne, va vorbi el cu Teo, un maestru în branşă.
52 august
Domnul doctor Teo mi-a luat pulsul, mi-a pipăit substomacul şi m-a privit ironic: “Tinere, dumneata eşti îndrăgostit!… Ori îţi satisfaci nevoile hormonale, ori mai tăiem ceva din stomac!”. I-am cerut timp ca să reflexez.
56 august
Caut, caut o femeie, dar nu găsesc decât imitaţii. Cherchez la femme!…
2 aprilie
După zece zile de căutături am găsit! O cheamă Camelia Varză şi e singură la părinţi. Cred că o iubesc.
6 aprilie
Mi-e greaţă. Văd lumea şi mai clar. închid din când în când ochii, dar dacă-i ţin mult timp închişi, mă dor.
9 aprilie
Am întâlnit-o pe Ofelia, cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată.
Simt cum orbesc… şi sunt fericit…
10 aprilie
E teribilă, cântă la pian cu o mână şi face un compot de peşte formidabil. I-am făcut şi versuri: “Iubito cu păr de cauciuc,/Lângă tine sunt un nuc!”
11 aprilie
Mă dor şalele. Mâine se termină luna.
1 februarie
Două săptămâni a durat toată povestea. Motivul e clar, ca artist nu mă înţelege. Văd din nou clar şi dracu’ să le ia de femei! De-acum înainte voi frecventa doar bordelurile.
3 februarie
Mi-e greaţă.
6 februarie
Mi-e şi mai greaţă.
17 februarie
Mi-am făcut operaţie de ulcer, dar acum văd şi mai clar şi mi-e şi mai greaţă.
18 februarie
Domnul doctor Rotaru m-a întrebat dacă am avut o soră când eram mic. Ca să
nu-l deranjez, i-am răspuns că da. “Sigur este din cauza picioarelor!”… Şi cât era de simplu, puteam să jur! Doctorii sunt într-adevăr nişte oameni pricepuţi.
20 februarie
Mi-au consultat picioarele; dreptul trebuie amputat. Domnul Rotaru şi domnul Pascal mi-au zis: “Ori îţi amputăm piciorul, ori te sinucizi!”.
Cred că am să-mi tai piciorul.
22 februarie
Parcă văd mai slab, dar… pare să fie doar o idee.
23 februarie
A fost o simplă autosugestie. Văd clar, mi-e greaţă şi mă doare că sunt infirm. O asistentă îmi tot face ochi dulci, însă am repezit-o: “Fugi de-aci, femeie!”. Mi-e greaţă şi de lume, şi de mine. Iau pastile pentru burtă.
25 februarie
Cumnatul meu a vorbit cu un doctor pe care-l cunoaşte şi acela i-a zis:“Domnu’,
la Malone numai ochii pot fi de vină!”.
27 februarie
Am hotărât să-mi scot un ochi; sunt curios dacă şi aşa am să văd lumea clar…
30 februarie
Nu se mai poate: şi cu un singur ochi, văd tot galben şi clar… Cred că am să mă sinucid.
32 februarie
După-masă îl scot şi pe dreptul.
35 februarie
Deşi mi-am scos ochii, tot văd lumea.
Foarte ciudat…
36 februarie
Am să caut un refugiu în religie.
2 septembrie
Am citit biblia şi patru cărţi de revelaţii pastoral-montagnarde, dar toate acestea m-au lăsat rece. Mi-e foarte greaţă.
4 septembrie
Alina a rămas însărcinată cu mine. Mi-e greaţă. Sper ca greaţa să nu fie ceva ereditar.
5 septembrie
1. Mi-e prea greaţă!
2.Mă strâng pantofii.
6 septembrie
Mâine mă sinucid, mi-a explicat un prieten o metodă foarte eficace, cu ouă.
7 septembrie
Sunt la al treizecişişaselea ou. Mi-e greaţă.
8 septembrie
Mi-e greaţă.
10 septembrie
Mi-e greaţă.
………………………..
CERTIFICAT DE DECES
NUME: Malone
PRENUME: Robert
VARSTA: 24 ani (neîmpliniţi)
CAUZA DECESULUI: Greaţa
21 noiembrie ‘91
Ovidiupecican's Blog 