Polis: Dr. Gene SHARP: 198 Methods of Nonviolent Action/ 198 metode de acțiune nonviolentă

Aceste metode au fost compilate de Dr. Gene Sharp și publicate pentru prima oară în cartea lui din 1973 , The Politics of Nonviolent Action, Vol. 2: The Methods of Nonviolent Action/ Politica acțiunii nonviolente, Vol. 2: Metodele acțiunii nonviolente (Boston: Porter Sargent Publishers, 1973). Cartea evidențiază fiecare metodă și oferă informații despre utilizarea ei istorică.

METODELE DE PROTEST ȘI DE PERSUASIUNE NONVIOLENTĂ

Formal Statements/ Declarații formale
1. Public Speeches/ Discursuri publice
2. Letters of opposition or support/ Scrisori de opoziție sau sprijin
3. Declarations by organizations and institutions/ Declarații ale unor organizații și instituții
4. Signed public statements/ Declarații publice semnate
5. Declarations of indictment and intention/ Declarații de acuzare și de intenție
6. Group or mass petitions/ Petiții de grup sau de masă

Communications with a Wider Audience/ Comunicate cu o audiență mai largă
7. Slogans, caricatures, and symbols/ Sloganuri, caricaturi și simboluri
8. Banners, posters, and displayed communications/ Bannere, postere și comunicări afișate
9. Leaflets, pamphlets, and books/ Pliante, broșuri și cărți
10. Newspapers and journals/ Cotidiene și ziare
11. Records, radio, and television/ Înregistrări, radio și televiziune
12. Skywriting and earthwriting/ Inscripții în aer și pe sol

Group Representations/ Reprezentări de grup
13. Deputations/ Deputății
14. Mock awards/ Premii în batjocură
15. Group lobbying/ Lobbying de grup
16. Picketing/ Pichetare
17. Mock elections/ Alegeri în batjocură

Symbolic Public Acts/ Acte publice simbolice
18. Displays of flags and symbolic colors/Afișarede drapele și de culori simbolice
19. Wearing of symbols/ Îmbrăcare de simboluri
20. Prayer and worship/ Rugăciuni și invocări ale divinității
21. Delivering symbolic objects/ Livrare de obiecte simbolice
22. Protest disrobings/ Proteste
23. Destruction of own property/ Distrugerea propriei proprietăți
24. Symbolic lights/ Instalare de luminare simbolică
25. Displays of portraits/ Afișare de portrete
26. Paint as protest/ Pictură protestatară
27. New signs and names/ Noi semne și nume
28. Symbolic sounds/ Sunete simbolice
29. Symbolic reclamations/ Reclamații simbolice
30. Rude gestures/ Gesturi nepoliticoase

Pressures on Individuals/ Presiuni asupra indivizilor
31. “Haunting” officials/ „Hăituirea” oficialilor
32. Taunting officials/ Sarcasme la adresa oficialilor
33. Fraternization/ Fraternizare
34. Vigils/Veghi

Drama and Music/ Teatru și muzică
35. Humorous skits and pranks/ Scenete și bancuri  
36. Performances of plays and music/ Reprezentații teatrale și muzicale
37. Singing/ Cântat

Processions/ Procesiuni
38. Marches/ Marșuri
39. Parades/ Parade
40. Religious processions/ Procesiuni religioase
41. Pilgrimages/ Pelerinaje
42. Motorcades/ Cavalcade de motociclete

Honoring the Dead/ Onorarea morților
43. Political mourning/ Doliu politic
44. Mock funerals/ Funeralii în batjocură
45. Demonstrative funerals/ Înmormântări demonstrative
46. Homage at burial places/ Omagii în cimitire

Public Assemblies/ Adunări publice
47. Assemblies of protest or support/ Adunări de protest sau de sprijin
48. Protest meetings/ Mitinguri de protest
49. Camouflaged meetings of protest/ Mitinguri de protest camuflate
50. Teach-ins/

Withdrawal and Renunciation/ Abandon și denunțare
51. Walk-outs/ Demisii
52. Silence/ Tăcere
53. Renouncing honors/ Ore de renunțare
54. Turning one’s back/ Stânga-împrejur

THE METHODS OF SOCIAL NONCOOPERATION/ METODE DE NONCOOPERARE SOCIALĂ

Ostracism of Persons/ Ostracizare de persoane
55. Social boycott/ Boicot social
56. Selective social boycott/ Boicot social selectiv
57. Lysistratic nonaction/ Nonacțiune lisistratică
58. Excommunication/ Excomunicare
59. Interdict/ Interdicție

Noncooperation with Social Events, Customs, and Institutions/ Noncooperare în raport cu evenimente sociale, obiceiuri și instituții
60. Suspension of social and sports activities/ Suspendare a activităților sociale și sportive
61. Boycott of social affairs/ Boicotare a rânduielii sociale
62. Student strike/ Grevă studențească
63. Social disobedience/ Dezobediență socială
64. Withdrawal from social institutions/ Abandonare a instituțiilor sociale

Withdrawal from the Social System/ Părăsire a sistemului social
65. Stay-at-home/ Statul acasă
66. Total personal noncooperation/ Noncooperare personală totală
67. “Flight” of workers/ „Volatilizarea” muncitorilor
68. Sanctuary/ Dreptul la adăpost infailibil împotriva abuzurilor puterii
69. Collective disappearance/ Dispariția colectivă
70. Protest emigration (hijrat)/ Emigrația de protest (hijrat)

THE METHODS OF ECONOMIC NONCOOPERATION: (1) ECONOMIC BOYCOTTS/ METODE ALE NONCOOPERĂRII ECONOMICE

Actions by Consumers/ Acțiuni ale consumatorilor
71. Consumers’ boycott/ Boicotul consumatorilor
72. Nonconsumption of boycotted goods/ Neconsumarea bunurilor boicotate
73. Policy of austerity/ Politici de austeritate
74. Rent withholding/ Reținerea chiriei
75. Refusal to rent/ Refuzul închirierii
76. National consumers’ boycott/ Boicotul consumatorilor naționali
77. International consumers’ boycott/ Boicotul consumatorilor internaționali

Action by Workers and Producers/ Acțiuni ale muncitorilor și ale producătorilor
78. Workmen’s boycott/Boicotul muncitorilor
79. Producers’ boycott/ Boicotul producătorilor

Action by Middlemen/ Acțiuni ale clasei de mijloc
80. Suppliers’ and handlers’ boycott/ Boicotul furnizorilor și al manipulatorilor de mărfuri  

Action by Owners and Management/ Acțiuni ale proprietarilor și ale personalului managerial
81. Traders’ boycott/ Boicotul comercianților
82. Refusal to let or sell property/ Refuzul de a lăsa sau vinde proprietăți
83. Lockout/ Blocare
84. Refusal of industrial assistance/ Refuz al asistenței industriale
85. Merchants’ “general strike”/ „Grevă generală” a comercianților

Action by Holders of Financial Resources/ Acțiuni ale deținătorilorde resurse financiare
86. Withdrawal of bank deposits/ Retragerea depozitelor bancare
87. Refusal to pay fees, dues, and assessments/ Refuzul de plătire a taxelor, cotizațiilor și evaluărilor
88. Refusal to pay debts or interest/ Refuzul plătirii datoriilor sau al dobânzilor
89. Severance of funds and credit/ Abandonarea fondurilor și creditelor
90. Revenue refusal/ Refuzul veniturilor 
91. Refusal of a government’s money/ Refuzul banilor guvernamentali

Action by Governments/ Acțiuni guvernamentale
92. Domestic embargo/ Embargo domestic
93. Blacklisting of traders/ Liste negre cu comercianți
94. International sellers’ embargo/ Embargo vizând comercianții internaționali
95. International buyers’ embargo/ Embargo vizând cumpărătorii
96. International trade embargo/ Embargo vizând comerțul internațional

THE METHODS OF ECONOMIC NONCOOPERATION: (2)THE STRIKE/ METODELE NONCOOPERĂRII ECONOMICE: (2) GREVA

Symbolic Strikes/ Greve simbolice
97. Protest strike/ Greve de protest
98. Quickie walkout (lightning strike)/ Promenade rapide (greva de iluminare)

Agricultural Strikes/ Greve în agricultură
99. Peasant strike/ Grevă țărănească
100. Farm Workers’ strike/ Greva fermierilor

Strikes by Special Groups/ Greve ale grupurilor specializate
101. Refusal of impressed labor/ Refuz muncii tipografice
102. Prisoners’ strike/ Greva pușcăriașilor
103. Craft strike/ Greva meșteșugarilor
104. Professional strike/ Greva profesională

Ordinary Industrial Strikes/ Greve industriale normale
105. Establishment strike/ Greva establishment-ului
106. Industry strike/ Greva industrială
107. Sympathetic strike/ Greva de simpatie

Restricted Strikes/ Greve restrictive
108. Detailed strike/ Greva celor din desfacerea cu amănuntul 
109. Bumper strike/ Greva
110. Slowdown strike
111. Working-to-rule strike
112. Reporting “sick” (sick-in)
113. Strike by resignation/ Greva prin demisie
114. Limited strike/ Greva limitată
115. Selective strike/ Greva selectivă

Multi-Industry Strikes/ Grevele multi-industriale
116. Generalized strike/ Greve generalizate
117. General strike/ Greva generală

Combination of Strikes and Economic Closures
118. Hartal
119. Economic shutdown

THE METHODS OF POLITICAL NONCOOPERATION

Rejection of Authority
120. Withholding or withdrawal of allegiance
121. Refusal of public support
122. Literature and speeches advocating resistance

Citizens’ Noncooperation with Government
123. Boycott of legislative bodies
124. Boycott of elections
125. Boycott of government employment and positions
126. Boycott of government depts., agencies, and other bodies
127. Withdrawal from government educational institutions
128. Boycott of government-supported organizations
129. Refusal of assistance to enforcement agents
130. Removal of own signs and placemarks
131. Refusal to accept appointed officials
132. Refusal to dissolve existing institutions

Citizens’ Alternatives to Obedience
133. Reluctant and slow compliance
134. Nonobedience in absence of direct supervision
135. Popular nonobedience
136. Disguised disobedience
137. Refusal of an assemblage or meeting to disperse
138. Sitdown
139. Noncooperation with conscription and deportation
140. Hiding, escape, and false identities
141. Civil disobedience of “illegitimate” laws

Action by Government Personnel
142. Selective refusal of assistance by government aides
143. Blocking of lines of command and information
144. Stalling and obstruction
145. General administrative noncooperation
146. Judicial noncooperation
147. Deliberate inefficiency and selective noncooperation by enforcement agents
148. Mutiny

Domestic Governmental Action
149. Quasi-legal evasions and delays
150. Noncooperation by constituent governmental units

International Governmental Action
151. Changes in diplomatic and other representations
152. Delay and cancellation of diplomatic events
153. Withholding of diplomatic recognition
154. Severance of diplomatic relations
155. Withdrawal from international organizations
156. Refusal of membership in international bodies
157. Expulsion from international organizations

THE METHODS OF NONVIOLENT INTERVENTION

Psychological Intervention
158. Self-exposure to the elements
159. The fast
a) Fast of moral pressure
b) Hunger strike
c) Satyagrahic fast
160. Reverse trial
161. Nonviolent harassment

Physical Intervention
162. Sit-in
163. Stand-in
164. Ride-in
165. Wade-in
166. Mill-in
167. Pray-in
168. Nonviolent raids
169. Nonviolent air raids
170. Nonviolent invasion
171. Nonviolent interjection
172. Nonviolent obstruction
173. Nonviolent occupation

Social Intervention
174. Establishing new social patterns
175. Overloading of facilities
176. Stall-in
177. Speak-in
178. Guerrilla theater
179. Alternative social institutions
180. Alternative communication system

Economic Intervention
181. Reverse strike
182. Stay-in strike
183. Nonviolent land seizure
184. Defiance of blockades
185. Politically motivated counterfeiting
186. Preclusive purchasing
187. Seizure of assets
188. Dumping
189. Selective patronage
190. Alternative markets
191. Alternative transportation systems
192. Alternative economic institutions

Political Intervention
193. Overloading of administrative systems
194. Disclosing identities of secret agents
195. Seeking imprisonment
196. Civil disobedience of “neutral” laws
197. Work-on without collaboration
198. Dual sovereignty and parallel government

Source: Gene Sharp, The Politics of Nonviolent Action, Vol. 2: The Methods of Nonviolent Action (Boston: Porter Sargent Publishers, 1973).

http://www.aeinstein.org/organizations/org/198_methods.pdf

Se mai pot vedea și:

http://www.fragmentsweb.org/TXT2/p_srevtx.html

http://www.aeinstein.org/lectures_papers/OXFORD_PNVA.pdf

http://books.google.ro/books/about/The_politics_of_nonviolent_action.html?id=gA0XAAAAIAAJ&redir_esc=y

(text ;i link-uri preluate de la adresa  http://nastase.wordpress.com/2012/01/28/cine-nu-e-gata-il-iau-cu-lopata/)

Published in: on 29 ianuarie 2012 at 11:06 am  Comments (3)  
Tags: , , , , , , ,

ÎN CONTRA DIRECȚIEI DE ASTĂZI ÎN FILOSOFIA ROMÂNEASCĂ. XVII: ACȚIUNEA PENTRU ACȚIUNE ȘI TERORISMUL INTELECTUAL

3. Cultul acțiunii pentru acțiune este o idee care, pentru Eco, circulă între Goebbels („Când aud că vine vorba de cultură, scot pistolul”) și sloganurile anti-intelectualiste anonime. Nu ducem nici noi lipsă de asemenea reacții în presa cotidiană, unde intelectualii sunt arătați cu degetul de toată lumea și de oricine. Reflecția, în general, pare să fie suspectă pentru mulți români, o serie de remarci critice dezvăluind că, atunci când tace, intelectualul este învinovățit de neimplicare și dispreț față de societatea care l-a format și în care trăiește, iar când se implică, este suspectat și acuzat de partizanat, de corupție (își „vinde” atașamentele etc.). Deși nu se spune, câștigă, în asemenea cazuri, ideea că acțiunea socială fără reflecție este preferabilă, că abordarea „tehnică”, prin tehnocrație, a treburilor publice, este preferabilă, că intelectualul trebuie marginalizat și nu e bun de nimic.

De pe urma acestor atitudini, destul de răspândite și, mai ales, recurente, reacțiile intelectualilor s-au decantat în două linii majore. Unii dintre ei par dispuși să se detașeze de imaginea tradițională distribuită pe seama condiției de oameni de carte, aceea a unor studioși și oameni de opinie, preferând să interpreteze uvertura specializării țintite, a „profesionalizării” și „tehnicizării”. Aceștia sunt adepții abordărilor utilitariste și pragmatiste, atribuind categoriei pe care o reprezintă roluri sociale indiscutabile și solicitând pe seama acestora locuri strategice în ansamblul social (vezi ideea guvernului de tehnocrați). Alții își radicalizează opțiunile pentru ceea ce reprezintă pasiunea și zona lor de expertiză particulară, socotind că o condiție cum este cea intelectuală are și trebuie să aibă rolul edificării minții și sufletului dincolo de circumstanțele triviale ale contextului. „Turnul de fildeș” în care par dispuși să se refugieze nu diminuează importanța travaliului lor, iar faptul că sunt bine antrenați în descifrarea limbilor moarte (precum clasiciștii, a urmelor materiale îndepărtate (ca arheologii) sau că se ocupă de chestiuni ținând de abstragerea totală de la imperativele clipei (precum unii dintre comentatorii de filosofie și istorici, mulți plasticieni, poeți și prozatori, muzicienii) este o expresie a convingerii că misiunea intelectualului este aprofundarea cunoașterii pe seama unei societăți în orice condiții, dincolo de tot ce se întâmplă în jur.

În felul lor, fiecare dintre cele două poziții descrise mai sus sunt, de fapt, pledoarii pentru acțiune; desigur, o acțiune în termeni specifici, o acțiune cărturărească, metamorfozată prin dinamica publicării de carte, a expozițiilor și a concertelor, a conferințelor științifice și a simpozioanelor cele mai felurite. Chiar dacă nu descrie o dinamică socială în înțelesul pe care termenul îl evocă îndeobște – organizarea de mișcări civice și participarea la dinamica politică propriu-zisă, militantismul cu finalitate direct socială și economică și cu impact asupra modului de a gândi al unei generații – și „tehnocratismul” și și abordarea abstrasă („Turnul de fildeș”) sunt, de fapt, expresii ale unor ideologii și nu trebuie confundate cu absența situărilor în societate.

Între cele două se întinde însă plaja amplă, diversă și foarte nuanțată a celor care, intelectuali fiind prin formație și statutul social-profersional îndeplinit, socotesc că este important ca vocile lor să contribuie la armonia sau la reglarea funcționării societății proprii. Ei pot vorbi solitar, în nume propriu, întemeindu-se pe autoritatea pe care o au sau doresc să o cucerească, dar se pot și grupa – în formațiuni instituționale preexistente, în altele special create sau în grupuri mai mult sau mai puțin informale, din preajma unor publicații, a unor platforme de idei -, acționând în felul care convine cel mai bine profilului preocupărilor lor și scopurilor pe care le urmăresc. Atunci când intervențiile lor sunt strict contextualizate, sporadice, conjuncturale și, mai ales, întâmplătoare, când nu au un caracter persuasiv și nici nu aspiră la vreo sistematicitate, poziționăriule trebuie luate ca atare, mărturii ale unei sensibilități specifice, a rezonanței la anumite teme și motive, exemple de situări personale. Când, însă, ele sunt expresia unei „politici” de grup, dobândind, mai mult sau mai puțin, caracterul unor manifeste și programe pentru o întreagă categorie cărturărească, oricât de restrânsă, atunci aspirația de a influența efectiv și de a modela mai mult sau mai puțin direct viața publică dobândește preeminență și trebuie interpretată ca atare; cu atât mai mult cu cât tendinței respective i se raliază o acțiune intelectuală persuasivă, formulări și reformulări, revenirea, din timp în timp, la aceleași teme.

Grupurile intelectuale care, formulând programe proprii, participând la dezbaterea publică în mod repetat, de-a lungul unor perioade mai mult sau mai puțin reprezentative (luni, ani, decenii), au în posesie – sau la dispoziție – și mijloace instituționale (mediatice, academice, editoriale) capabile să influențeze cu destulă forță opțiunile dintr-o societate dată sunt, fără îndoială, dintre acelea ale căror autosituări, programe și formulări posedă forța cea mai mare de impact social, atât în actualitate, cât și pe termen lung. Când membrii unui grup intelectual coerent, cu obiective precise, având în frunte lideri de opinie cunoscuți, dețin poziții academice (conducere de instituții de învățământ superior, sunt premiați, medaliați, au contacte nesporadice cu tinerii în formare și cu cei aflați la început de carieră, pot influența luarea de decizii și acordarea de foloase precum premii, burse, facilități de documentare și studiu etc.), mediatice (posedă canale de radio sau/ și televiziune proprii, au emisiuni personale, dețin reviste și/ sau ziare, susțin rubrici cu apariție recurentă etc.) și au parte de o recunoaștere publică semnificativă, puterea lor de impact social este considerabilă.

Când lucrurile au ajuns atât de departe, ele dobândesc contururi din ce în ce mai precise. În România, unde, urmând exemplul președintelui Traian Băsescu, toată lumea vorbește despre moguli – căci, pe vremea P.S.D.-ului, a lui Ion Iliescu și Adrian Năstase, cei ce dețineau pârghiile puterii politice, banul din afaceri private și controlul de tip mafiot cu impact public se numeau baroni, locali sau nu -, diferența între acești potentați de stil nou și vechii baroni este că mogulii au acaparat și puterea mediatică. Ei dețin televiziuni, ziare și reviste, ba editează și cărți. Te poți întreba la ce bun, de vreme ce au deja majoritatea mijloacelor menite să le asigure prosperitatea, inițiativa în materie de decizie economică și politică. De ce ar râvni și la mijloacele de informare cu impact de masă, la ustensilele mediatice modelatoare de conștiințe? Răspunsul este simplu: dorința lor este de a-și asigura longevitatea și expansiunea, în competiția cu alții asemeneni lor, prin captarea și seducerea unor segmente cât mai importante din public.

Competiția se susține cu mijloacele imaginii, sunetului și cuvântului. Propaganda a devenit privată, chiar și atunci când ea a ajuns să se producă cu mijloacele statului și, aparent, în numele lui, după cum statul însușii s-a privatizat, în beneficiul alternativ al uneia sau alteia dintre instabilele coaliții aflate efemer la putere. Când omul, împreună cu grupul său, a ajuns la pârghiile acestui tip de putere ce îmbină dimensiunea materială cu cea simbolică, războiul se duce cu mijloacele persuasive ale terorismului intelectual, după cum numea Jean Sévillia această metodă de acțiune specifică grupărilor intelectuale.

Terorismul intelectual ar fi „… nici mai mult, nici mai puțin decât un sistem totalitar. Dar … un totalitarism mieros, ipocrit, insidios, ce vizează să-i ia cuvântul opozantului, devenit un ins periculos care trebuie eliminat. Eliminat, dar fără vărsare de sânge: numai prin cuvinte. Cuvintele conștiinței liniștite. Cuvintele marilor conștiințe. Cuvintele care ucid.// Circumstanțele variază, dar procedeul rămâne același. Mai întâi, în imaginarul țării este imprimat un arhetip al răului. De la război încoace, această funestă figură a fost întruchipată de fascist, capitalist, imperialist, colonialist, xenofob, rasist, partizanul ordinii morale. Aceste etichete, în cel mai bun caz, deformează realitatea; în cel mai rău caz, mint. Aplicate de mâini experte, ele îmbracă un sens nedefinit, a cărui elasticitate permite înglobarea tuturor elementelor asupra cărora ideologii aruncă anatema. Apoi, tehnica obișnuită duce la asimilarea adversarului cu arhetipul răului. Efectul acestei amalgamări este radical disuasiv: cine și-ar asuma riscul de a fi, de pildă, tratat drept fascist sau rasist? Acuzația poate fi explicită sau poate fi efectuată prin insinuare, deschizând ușa spre procesul de intenție: orice opozant poate fi atacat nu pentru ce gândește, ci pentru gândurile care îi sunt atribuite. Manichéisme oblige, maniheismul constrânge la acest lucru: o altă logică intră în ultimă instanță în funcțiune: diabolizarea. Nici nu se pune problema de a discuta pentru a convinge: e vorba doar de a intimida, a culpabiliza, a descalifica.// Terorismul intelectual … constituie un sistem. Nu trebuie să căutăm un complot îndărătul lui, și nici pe cineva care dirijează clandestin lucrurile. De altfel, el nu apără o temă unică și nu reprezintă interese neapărat concordante. E o mașinărie care se sprijină pe complicități doctrinare și pe rețele de generație; trebuie reținut însă că avem de-a face cu o mașinărie oarbă.// (…) Istoria, arta, literatura, știința sau ecologia sunt terenuri de vânătoare pentru terorismul intelectual…” (Jean Sévillia, Terorismul intelectual, București, Ed. Humanitas, 2007, traducere de Ileana Cantuniari,  pp. 8-9)

Cum spuneam, în lumea intelectuală, acțiunea pentru acțiune se traduce prin dinamica de idei, demersuri publicistice și gesticulația academică, ce nu dau rezultate directe și imediate și nu duc la schimbări sociale și politice de unele singure. Forma persuasivă la maximum a acestora, prin procedurile avute în vedere de Jean Sévillia, este terorismul intelectual. Nici România actuală nu duce lipsă de așa ceva, după cum nici interesele care să mâne în luptă taberele beligerante, ori actorii care să se bată în numele lor nu absentează din peisajul nostru social și intelectual.