Proză: Lucian POP: PARTICULELE Q2

         Într-o zi absolut normală, la sfârşitul programului de lucru,  domnul Pop , şef al secţiei „Amânări impozite” iese din birou, o ia pe coridorul lung către ieşirea principală şi pe când cobora trepţii severei clădiri a Fiscului, zugrăvită în alb şi gri, îl abordează un alt şef de birou, domnul Nelu. Şef al secţiei „Recuperări urgente”. 

    – Domnule Pop, trebuie să vorbesc ceva foarte confidenţial cu tine.

   Domnul Pop cu domnul domnul Nelu merseră la o cafenea sobră.

    – Măi Pop…  

   Ce-i zise domnul Nelu?… Cu ce dramă se confrunta omenirea?… Of, of…                        

   Nelu avea un frate, fratele cel mic, Iulius, care lucra la Acceleratorul de particule de la Geneva. Lucra într-o echipă de savanţi ce se ocupau de nişte paticule secundare, Q2, secundare dar periculoase, care, dacă scăpau în libertate, se hrăneau cu neliniştile celor din prima linie. 

 – Ce nelinişti şi ce primă linie?!  

    – Tu, ca şef de birou, la secţia „Amânări impozite” eu ca şef de birou la „Recuperări”, directorul nostru general, sar acuma direct la prefecţi, la miniştrii, la preşedinte, cu toţii, cu toţii ne găsim în prima linie! Noi, şefii, mari, mici, nu contează calibru, avem nişte nelinişti care nu seamănă deloc cu neliniştile subalternilor noştri!  Neliniștile șefilor sunt legate de faptul pot fi schimbați din funcție. Oricând, la orice oră. Îți dai seama ce stress degajă neliniștea asta. Dragul meu coleg Pop, aceste presiuni specifice șefilor sunt vânate de particulele secundare Q2. Ține-te bine!!! Ce-mi spune fratele mai mic, Iulius, savantul?! Au scăpat din accelerator, s-a fisurat acum o lună o conductă, și zboară prin lume, ne caută flămânde neliniștiştile! Odată cu ele, particulele îți rod și memoria ta legată de specificul serviciului în care îți chinui viața. Rămâi cu un mic vid în creier. Ajungi la serviciu, ești apatic, te nedumerești, te miri, ce cauți acolo?! Te cretinizezi. În cel mult două luni, conducta defectă se repară. Fratele meu cel mic, Iulius este acolo, în punctul fierbinte, lucrează la remediere. Ce mi-a zis?… Dragă Nelu, fă pe dracu în patru și dă-te la fund pe perioada asta, nu sta în prima linie, scufundă-te cât mai jos, fii un subaltern care are până la soare, șapte șefi deasupra lui, șapte șefi ce înseamnă șapte scuturi împotriva particulei Q2… Of of, și iarăși of!  

  – Să-ți pară bine că fratele tău te-a avertizat. De-o lună sunt libere particulele?!

  – De-o lună. Dar numai de acuma, au calculat ei, savanții,  li se face foame. Ce înseamnă știința!

  – Dar și norocul ce înseamnă. Fratele tău să fie tocmai acolo. 

  – Mare, mare noroc! Printre cei cinci subalterni, îl am pe un nepot de-al treielea, care nu pune întrebări și mă ascultă orbește. Îl las pe el șef de birou pentru următoarele două luni.

 – Sub ce pretext?

 – Îl ajut să ajungă la Minister. Nu ajungi în Minister dacă nu ai fost și șef de birou, nu se specifică perioada. Găsește-ți și tu dragă Pop, un înlocuitor. 

   A doua zi, după terminarea programului de lucru,  domnul Pop îl luă cu el pe cel mai șters și docil subaltern, unul Niculiță, și îl duse la  barul decent. Măriminos, domnul Pop comandă două cinzeciuri de coniac Alexandrion.

 – Măi Niculiță, vreau să te fac om. Câștigă și Fiscul nostru, dacă avem un pion de încredere acolo. Unde anume? N-ai îndrăznit să visezi așa ceva. La Minister! Una din condiții, pe lângă referatul meu laudativ, este să treci și prin funcția de șef de birou. Stai două luni în locul meu, provizoriu, mă reîntorc, și peste o săptămână îți iei zborul către capitală! Pricepi mișcarea? 

– Se poate domnule Pop?!

   Cum  la remedierea conductei fisurate de la Acceleratorul de la Geneva, lucra o echipă internațională formată din zece savanți,  fiecare dintre aceștia avea câte o rudă apropiată pe post de șef. Îi anunțară asupra pericolului la care sunt expuși, cu rugămintea de-a fi discreți, ce haos imens s-ar fi stârnit în toată lumea dacă în două, trei zile, ar fi dispărut toate scările ierarhice. Ți s-ar fi ridicat părul măciucă!

   După ce îl lăsă pe pămpălăul de Niculiță în locul lui,  domnul Pop își luă un binemeritat concediu de odihnă, prelungit, cum nu și-l mai luase de trei ani. Din concediu, ca dintr-un turn de pază, urmărea mersul pe ansamblu al planetei, dar nu auzi, nu auzi nimic pe sfânta lume, ceva despre un șef căzut pradă particulelor Q2. Nici unul, de sămânță!

    Încolți în mintea domnului Pop o bănuială groaznică. Dacă nenorocitul acela de Nelu, și-a bătut joc de el, pur și simplu a făcut pariu cu cineva, cum îl fraierește pe Pop, și acuma râde cu gura până la urechi?!

     Trec cele două lunii fatidice, și domnul Pop revine la serviciu, tropăind de nerăbdare. Niculiță cel docil, se face că plouă, nu vrea să-i cedeze locul. Vine cu un pretext pueril, al unor lucrări urgente, în care este îngropat până peste cap.

   Cu o obsesie inflamată că Nelu și-a bătut joc de el, în cel mai nesărat, în cel mai josnic mod, domnul Pop intră călcând peste secretară, la directorul general. Directorul general, cu o mare stăpânire de sine,  îl primi pe domnul Pop, indiferent, stând în spatele biroului masiv, blindat, furniruit,  un adevărat altar laic.    Răvășit, cum tocmai atunci ar fi ieșit dintr-o mașină de produs vânt, domnul Pop strigă:

   – Domnule director general, nu sunt nebun, asta este realitatea! și-i povesti de la A la Zet, toată tărășenia cu Nelu, particulele Q2, rocada cu subordonatul Niculiță. Sfârși patetic:

 – Dacă Nelu de la „Recuperări” este bărbat, va recunoaște!

  Directorul general, care în loc de gură, rămase cu o linie severă, apăsă pe butonul de chemare a secretarei.

   Odată ajuns în fața inchizitorului general, Nelu se jură pe ce are mai scump, că, întradevăr, fratele cel mic, Iulius, mezinul,  ce lucrează la Acceleratorul de la Geneva, îl puse în temă cu pericolul ce-i paște pe șefi în cele două luni, termenul de reparație al conductei fisurate, fisură prin care scăpară acum trei luni, qiuuriledoi. La sfârșitul perorației, Nelu îi impută mustrător lui Pop:

 – Măi Pop, crezi că mă joc cu astfel de lucruri? Eu nu l-am lăsat în locul meu pe un subordonat?

– Și mie de ce nu mi-ți spus?! se ridică răgnitor în picioare, directorul general. La funcția mea, particulele îmi mâncau tot creierul! Port pe umeri povara a treisuteșaptezeciși cinci de angajați!

Aproape că Nelu îi căzu în genunchi.

  – Domnule director general, n-am îndrăznit să vă dezvălui teribilul secret al particulelor evadate, tocmai din această cauză. M-am gândit la următorul lucru. Cine este omul care odată ce pune mâna pe funcția de director general, renunță apoi benevol la ea după două luni? Ce ziceți? Aveți exemplu în fața dumneavoastră. Pe Pop. Subalternul lui, se face că plouă.

   – Bine, bine… mormăi directorul și ca un gest de mare prietenie, îl bătu și pe Nelu și pe Pop,  cu palma peste spate, ca atunci când te îneci. Apoi directorul îi comandă secretarei trei cafele și se întreținu cordial cu cei doi preț de o jumătate de ceas.

… Mai trecu o lună de zile și domnul Pop ședea la biroul lui. Avea de citit, mai bine zis, în termeni funcționărești, de luat la cunoștință, cinsprăzece cereri de amânare a unor taxe datorate statului, din varii motive, fiecare solicitant venind cu câte un articol de lege conform căruia avea dreptul la un respiro bănesc. Brusc, stând cu una din aceste cereri în fața ochilor, domnul Pop nu mai pricepu nimic din ce scria acolo…

    Abia acuma, după patru luni, se vedeau efectele particulelor Q2,  scăpate din Accelerator, particule care între timp, se stinseră, pentru că, orice fel de particule, excepție fac cele uraniene, nu trăiesc mult, sunt efemere. Cât de bine, după mai mult de un secol, se potrivesc acestei situații, versurile poetului:

    Era pe când nu s-a văzut,

    Acum se vede și nu e…

     Toate guvernele și toți șefii din lume, mari, mici, au fost schimbați în decurs de câteva zile, nu s-a întâmplat nici un blocaj major, lucrurile au mers cu mici rateuri ca înainte, conform celebrei zicale: Nici un om nu este de neînlocuit…

Published in: on 7 August 2012 at 6:20 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/08/07/proza-lucian-pop-particulele-q2/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: