Pe tărâmul livid și uscat
Eram eu și încă-un bărbat
Acoperiți amândoi de sudoare
Lumina soarelui era mare
Vipia se-ntinsese în grabă
Și-acum ataca inima mea slabă
Celălalt lupta și el cum putea
Simțind că golul și-n el creștea
Eram tăcuți amândoi
Și-n zare dospeau plantații de foi
Acoperite cu un scris oarecare
Opera aceea creștea fără-ncetare
M-aș fi aplecat după o piatră
Dar mă temeam, așa, dintr-o dată
Să nu mi se usuce cerneala toată
Veneau ideile una după alta
Celălalt își ascuțea deja unealta
Pregătit să le-mpungă. Doar eu eram gata.
Reclame
Lasă un răspuns