Proză: Lucian POP: Povestea lui Nucu

   Nucu din Panticeu adunase o sumă colosală în raport cu bruma celorlalţi săteni, care îşi canalizau munca pe lucruri evaporante. El a avut grijă de averea lui şi, odată ajuns la pensie, se gândi ce ar fi de făcut cu atâta bănet?… Casă avea, femeie nu-i trebuia, că aşa îl impregnase maică-sa, care trăia şi era o zgârcită cum scrie la carte. „ – Femeile, în general”, îl speria ea pe Nucu, „îţi cheltuiesc toţi banii pe farduri, cercei mari şi rotunzi şi pe sandale cu toc… Tu, dragu mamii, aşteaptă excepţia, femeia economă!”

   În vreme ce aştepta femeia economă, Nucu se gândea la o investiţie.

    – Ce ar fi?… dacă?… mi-aş cumpăra un tractor şi o combină de secerat grâu?!

Maică-sa a fost de acord.

   Pe când se interesa cam cât costă cele două maşinării agricole, mergând el, ca într-o plimbare-inspecţie până în fundul grădinii, dădu acolo peste o găină ce sta pe trei ouă de aur. Găina era blândă. O luă şi o ascunse în pivniţă.

   – Înnebunesc, mamă! Ce ne facem cu atâtea ouă de aur?! Ce ne facem, ziua şi oul, altă zi, alt ou?!

   – Taci dragu mamii, suntem bogaţi, pe zi ce trece mai bogaţi! Doamne fereşte dacă află satul şi statul, ne sug de vii ca lipitorile, impozite, teveauri, donaţii peste tot, taci!

   Să nu bănuiască nimeni că au ascunsă în pivniţă o găină ouătoare de ouă de aur, Nucu îşi cumpără, cum se lăudase în faţa satului, un tractor şi o combină de secerat grâu, ba mai mult, pentru derutare, îşi menaja tenişii, umbla desculţ. Iar de mâncat, servea cu maică-sa doar două mese pe zi.

   Oamenii râdeau, scârbiţi de zgârcenia lor, şi ziceau că le fac satul de ruşine.

   Trecu vara şi cei doi îşi numărără ouăle de aur. Aveau 103. Bravo! Şi ce era mai important, nimeni nu ştia de ele.

   Dar nu peste mult, bătrâna mamă a lui Nucu, căzu la pat.

   – Mamă, fug la oraş, după cel mai bun medic!

   Cu un zâmbet superior, că atâta cât trăieşte, nu-şi va termina sfaturile pe care le are de dat fiului ei, maică-sa îi spuse blând:

   – Unde te duci, dragu mamii?!… La oraş? Doctorii costă. Nu îl avem aici în sat pe Pavel sanitaru? Du-te la el şi descoase-l, cu ce medicament trebuie tratat un om care cum se scoală, adoarme iar pe picioare, şi dacă se uită la cer, îl vede plin de somn, nu de nori.

   – De somn?

   – De somn.

   Nucu merse la Pavel sanitaru şi pe ocolite, după ce vorbiră despre fotbal, se lovi cu palma peste frunte şi exclamă bucuros:

   – Măi Pavele, măi!… sunt tare curios, oare ce medicament îi trebuie unui om care pică în permanenţă de somn? Tu Pavele, care eşti cel mai bun sanitar din lume, te-ai gândit la aşa ceva?…

   Pavel sanitaru pufni dispreţuitor.

   – Nici un medicament! Îţi fuge somnul dacă bei o cafea. O cafea tare.

   – Atât?!

   – Nu reuşeşti din prima, mai faci o cafea. O faci şi pe-a treia dacă trebuie.

   – Sigur?… Trei cafele?

   – Sigur. Trei cafele sănătose.

   Nucu fugi acasă, unde maică-sa şedea pierdută, întinsă pe pat.

   – Mamă, mamă, ce fericire, nu trebuie cumpărate medicamente, îţi fac un litru de cafea şi eşti ca înainte!

   Bătrâna, înviorată de această veste, făcu un litru de cafea şi după ce-l bău, se întinse iarăşi pe pat. Să nu fie nici un dubiu că a greşit apelând la Pavel sanitaru, îi zise fiului:

   – Cerul nu mai este plin de somn, este vesel. Dragu meu Nucu, nu mă jeli, în cerul acela mă duc. Ţine-o tot aşa cum te-am învăţat…

   Și bătrâna muri fericită.

   Rămas fără girueta după care se ghidase toată viaţa, Nucu îi făcu o înmormântare nemaivăzută, cu aperitive, supă, pireu şi friptură, savarine, cremeşuri, apoi ca răcoritoare, coca-cola, suc de portocale şi lămâie. Pentru cei ce serveau băuturi alcoolice, pe mese aşteptau, modeste, sticlele de coniac Metaxa, votcă Smirnov, vin de Burgundia, alb, uşor, pentru cei cu probleme de tensiune, şi roşu, greu, vâscos, pentru cei cu piept de taur. Erau şi câteva lăzi de bere Tuborg, privite cu un aer superior de către participanţii maturi.

   Înainte de-a se împrăştia lumea, cu chipurile strălucind de mulţumire şi admiraţie pentru organizatorul înmormântării, Nucu îi imploră să mai zăbovească un pic, şi aduse în faţa tuturor sătenilor găina-minune, plus o ladă mare în care se găseau 185 de ouă de aur, pe care harnica pasăre domestică, le făcuse în linişte, netulburată de nimeni, la adăpostul pivniţei.

   – Dragi consăteni, îndeplinesc ultima dorinţă a mamei mele, fiecare cap de familie va primi câte un ou de aur!

   Ţăranii, prin definiţie, sunt nişte oameni prudenţi. Nu fugiră repede la oraş să-şi vândă ouăle. Se interesară din mai multe surse cât valorează un gram de aur şi îşi cântăriră ouăle pe cel mai precis cântar din sat, al farmacistului, pentru că nu erau egale, ouăle aveau de la 200 la 225 de grame.

   Pentru că o afacere bună se întinde pe mai multe runde de discuţii, pe când sătenii erau în tratative cu un şofer ce-avea autobuz, să-i ducă, in corpore, la magazinele de bijuteii din oraş, ce fenomen straniu şi de groază se petrecu în sat?! De la mic la mare căzură într-un somn adânc. Chiar şi Pavel sanitaru, cafegiu notoriu. Când satul se trezi din somn, peste trei zile, iarăşi i se făcu somn. Pavel sanitaru reuşi să dea un telefon la medicul din oraş, ce le vizita satul din an în paşte.

   Cum o aşa mare epidemie de somn nu se mai pomenise pe întreg mapamondul, au fost trimise în Panticeu trei comisii de cercetare şi salvare.

   Nu era la mijloc nici o vrajă, nici un blestem, v-am mai îmboldit şi altădată, gândiţi în permanenţă raţional!

   Găina care făcea ouă de aur, fugise din Cernobâl. Ea presimţise că acolo sunt radiaţii şi fugise. Degeaba fugise, era deja contaminată şi de-aceea făcea ouăle acelea metalice, ca de aur. La rândul lor şi sătenii se contaminară de la ouăle ei. Primul efect al radierii în cantitate mai mare, la om, este căderea în somn. Dormi, dormi, dormi, până simţi că te scufunzi prin pământ şi ieşi pe partea cealaltă a lui.

   Cel mai rău ieşi din această poveste Pavel sanitaru. Ancheta descoperi că nu a consultat-o personal pe bătrână şi i-a recomandat cafea neagră fără a lua în consideraţie zecile de boli care au ca prim efect, un somn profund.

   De frică să nu le rămână satul fără sanitar, ţăranii trimiseră la Inspectoratul judeţean de sănătate publică o scrisoare de protest.

Ei au scris, cu ajutorul învăţătorului:

  „ S-au mai pomenit în ţara noastră oameni contaminaţi de nişte ouă, aparent de aur? Ce medic ar fi intuit după acest simptom, cauza reală a somnului abrupt? Nici chiar marele şi respectatul nostru Haţeganu.”

Marele Haţeganu le dădu dreptate şi-i trimise lui Pavel sanitaru trei pungi de cafea „ Iacobs”.

Sătenii şi găina au fost vindecaţi cu câte trei pastile de iod, luate zilnic, timp de-o săptămână.