BOKIA 2: Cap. 65. Bani câh!

Pe dreapta, chiar în spate, un fier de călcat, cuplat corect într-o priză care avea, fără îndoială, cele mai bune legături cu pământul, precum toate prizele din clădirea lor, aștepta vertical să fie folosit. Existau și mai multe coșuri de nuiele, puse unele peste altele, încă goale, fiindcă alături se aruncaseră teancuri de bancnote lipite cu o banderolă oficială, ca la bancă. După ce coșul urma să geamă de așa ceva, el putea părăsi odaia, precum cele dinaintea lui, gata încărcate de bănet, pentru transbordarea lui spre o destinație necunoscută. „– Auzi, dar de ce-i spălați, măi?!”, încercă ea să glumească peste capetele trudnicelor. ” – Dacă ar fi ai mei, nici măcar nu i-aș dezmototoli, să știi. Aș sări cu ei direct la atac, prin mall-uri și magazine…” „– Mie-mi spui?!”, mârâise șefa locului, cu voce de gardiancă. „Parcă eu n-aș ști să-i folosesc… Dar ăștia sunt bani oficiali, nu te joci…” „– Ce, așa arată bugetul?”, îi scăpase aproape pe neobservate, însă răspunsul n-a întârziat să vină. „– Care buget, domne?! Aia e altă mâncare de pește. Aici sunt bani murdari care trebuie spălați”. „– Tiii, unde duce obsesia igienei!…”, se crucise ea, dar de astă dată fără să mai facă vreun caz și chiar fără să se audă, numai în diblă. „– Și io cu cine să vorbesc aicia, că m-a trimis șeful cu problema care a venit dă sus, dă la capitală, să se facă doctorate…” „– Vorbești cu cine vrei, și cu mine, n-am treabă,” a continuat pe ton de mașteră tot capul echipei feminine, „… dar Anicuța e experta noastră în cărți de succes”, a indicat-o din cap pe o doamnă lăptoasă și chioară, fără ochelari, care și-a îndreptat șalele, dovedindu-se înaltă…

(continuăm)