Poem: Codrina BRAN: RÂNDURI INUTILE

            Regret că am ales drumul

            Deşi toate, dar absolut toate drumurile duc nicăieri

            Am aflat în sfârşit

            ce spectacol ridicol

            Să alergi aşa despuiat,

            Mai rău, cu viscerele la vedere

            Ca un melc fără casă

            Bun de călcat din greşeală de vre-o talpă

            Cu trupul  în care s-au înfipt atâtea cuie

            Cu indiferenţă sau cu sadism

            Melcul aleargă cu strădania întregii lui fiinţe

            Cu propria lui viteză

            Surd şi orb la râsetele batjocoritoare

            Lăsând dâre cenuşii pe pământ, lichid pierdut din trupul său

            Nu contează

            El trebuie să ajungă la linia de sosire

            Orice s-ar întâmpla

            Cu riscul vieţii

            Cu riscul morţii

            Chiar de ar fi s-o sfârşească în orice moment

            Nimic nu-l abate

            Cu toate că a aflat acolo în trudnicul drum prin ţărână

            că nu el a ales

            că nu-i cale de întoarcere

            că n-are unde fugi

Published in: on 24 Iunie 2012 at 9:10 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/06/24/poem-codrina-bran-randuri-inutile/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: