Regret că am ales drumul
Deşi toate, dar absolut toate drumurile duc nicăieri
Am aflat în sfârşit
ce spectacol ridicol
Să alergi aşa despuiat,
Mai rău, cu viscerele la vedere
Ca un melc fără casă
Bun de călcat din greşeală de vre-o talpă
Cu trupul în care s-au înfipt atâtea cuie
Cu indiferenţă sau cu sadism
Melcul aleargă cu strădania întregii lui fiinţe
Cu propria lui viteză
Surd şi orb la râsetele batjocoritoare
Lăsând dâre cenuşii pe pământ, lichid pierdut din trupul său
Nu contează
El trebuie să ajungă la linia de sosire
Orice s-ar întâmpla
Cu riscul vieţii
Cu riscul morţii
Chiar de ar fi s-o sfârşească în orice moment
Nimic nu-l abate
Cu toate că a aflat acolo în trudnicul drum prin ţărână
că nu el a ales
că nu-i cale de întoarcere
că n-are unde fugi
Lasă un răspuns