Alfred IRTA: TILT (29)

Așa se face, probabil, că ochiul nostru surprinde mai ales materialitatea luminii, densitatea și robustețea sau rarefierea ei, porozitatea ori soliditatea luminii, ca în picturile atâtor maeștri pitiți în așteptare prin muzeele lumii, în timp ce idealitatea și spiritualitatea ei se refugiază îndărătul pleoapelor, devenind mai clară abia după ce acestea se închid peste ochi… Discuțiile dacă lumina este undă sau corpuscul, relevante pentru evoluția teoriilor optice din fizica modernă, au ajuns, prin școală, la mai toată lumea. Cine să vorbească însă de greutatea luminii imateriale, de ponderea ei în universul care înlesnește, asimetric, mai mult piruete teologice și speculații metafizice decât percepții imediate, acute și provocatoare de emoții?

Poate fiindcă citise și studiase mult în tinerețea lui și mai pe urmă, Mob simțea, chiar și atunci, pe loc, cu durere, povara înfățișării lui – și a celorlalți –, clipă de clipă, în lumină… Materialitatea acestei căderi din înalt asupra sa și a tuturor siluetelor care se descompuneau și se recompuneau de jur-împrejurul lui îi presa umerii, trecând direct în genunchi și îndoindu-i într-un fel care îi accentua cumva caracterul bizar al pașilor, făcându-l să lupte, pe lângă toate celelalte, și cu acutul simț al ridicolului.

Personal, nu avea nimic împotriva faptului de a fi ridicol. El știa că e un efect al privirii interioare și, de ce nu, chiar al luminozității imateriale care pune relief tuturor lucrurilor. Cu toate acestea, oricum ar fi luat-o, să fie ridicol însemna o povară și o opreliște în plus, fie și în situația în care ar fi rămas ridicol doar în propriii ochi.

La drept vorbind, în teorie, el socotea chiar că ridicolul este un privilegiu al omului și un semn, o marcă a acestuia care îl distingea de pietre, plante sau animale. Într-o lume ale cărei permanente contondețe îi împrumutau acesteia aparența urâțeniei, a fi ridicol putea însemna chiar să fii… frumos. Și totuși, frumos sau urât, o nouă marcă stilistică pe care, din motive neclare, era pus să o trăiască și să o întrupeze, îl obosea interior peste măsură, îngreunându-i exercițiile de eliberare din ghearele Eriniilor lăuntrice.

(va urma)

Anunțuri
Published in: on 21 Iunie 2012 at 11:29 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/06/21/alfred-irta-tilt-29/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: