Oraşul vostru cu asfaltul călcat cândva de poeţi
Oraşul vostru cu străzi purtând nume de poeţi
Oraşul vostru cu eroi turnaţi în bronz
Şi măgulitoare rămăşiţe de imperii apuse
Îl salut.
Am revenit după ani şi am făcut şi eu numărătoarea
Şi vă cer iertare că vă ciobesc uşor idolul
Oraşul vostru iubit dacă este sincer îşi va da la iveală
Părţile întunecate, istoria ascunsă pentru că
Până ce ochii cu memorie nu se vor fi închis
Aceştia vor vedea cu încăpăţânare
O altă realitate
Zgâriată definitiv pe retină
Înfiptă în carne
Un fel de via crucis
Aceşti martori ce stau la răscruce
Muţi şi orbi, cerşetori de timp
Încă n-au murit
Dar nu mai au mult
Ei încă văd o altă realitate.
În oraşul vostru, blând învelit în parfumul de tei
De fapt înfloririle anilor scurşi
Au mai bandajat vechile dureri
Au pus o surdină vechilor amintiri
În oraşul vostru mai trec fantomele maşinilor negre
În amintirile cerşetorilor de timp sunt beciuri cu gratii
Sunt ziduri în dosul cărora nişte oameni au aruncat altor oameni
De la înălţimea unui podium nu foarte înalt
Sute de ani de închisoare şi condamnări la moarte.
i-am cunoscut pe acei oameni
sub forma unor bătrânei cumsecade
care creşteau de acum porumbei
şi care azi îşi dorm somnul de veci
cinstiţi cu braţe de flori şi lumânări aprinse
iar victimele lor sub un deal anonim fără cruce.
Oraş al meu de acum
Cu blânda lumină a după-amiezilor de vară
Te curăţă timpul
Te iartă uitarea.
Lasă un răspuns