Alfred IRTA: TILT (28)

Asemenea considerente treceau însă pe lângă Mob precum mulțimea de trecători pe bulevardul Eroilor la ora aceea. Deși, probabil, este vorba despre cel mai scurt bulevard al țării, locul era împânzit de o serie de inși care, întâmplător sau premeditat, se găseau prin împrejurimi la ora respectivă. Mulțimea browniană despre care vine vorba nu era însă, în nici un fel altceva decât planctonul în care se afla pe moment Mob, cu mișcarea lui relativ circulară de plimbăreț bizar.

Un pic mai încolo de el se afla chioșcul cu reviste colorate și accesoriile acestora – vârâte în pungi de plastic -, numai bun să oprească vântul în zilele, nu puține, în care acesta traversa în forță orașul crescut în văile succesive ale râului, până la dealurile dimprejur.

La prima masă de după chioșc, sub șirul de umbrele ce etalau reclama colorată puternic a unei băuturi răcoritoare nealcoolice, băiețelul așezat cuminte în fața unei limonade din care nu e sigur că lipsea ceva privea în susul bulevardului. Când ieșea de după colțul chioșcului, Mob intra în sfera vederii lui, dar nu este sigur că el îl vedea mai mult decât pe ceilalți, fiindcă nimic din expresia lui – parcă puțin îmbufnată, datorită curburii rozalii a obrajilor – nu se schimba.

Soarele, în schimb, mătura în rafale diafane, orașul, trimițând asupra lui, amestecat, cuante de lumină, unde și particule, particule și unde. Pentru Mob asta nu era decât încă o problemă fiindcă – lucrul este cunoscut de toată lumea – dacă privești cum despică razele aerul în apropierea unei clădiri, să zicem, constați că ele continuă curbura acoperișului, în contrast relativ cu umbra care le permite să se evidențieze. Iar dacă ai ambiția să privești în interiorul pâlniilor luminoase, atunci materialitatea acestei invazii cotidiene asupra pământului dobândește o consistență și o dinamică tocmai datorită firicelelor minuscule de praf ridicate de aer într-o plutire pe care obișnuința nu o mai vede iar banalitatea clipelor anonime o anulează. De fapt însă, tocmai de aici se trage faimosul mod de a fi jucăuș al luminii, în partea care se lasă percepută cu văzul, dobândind o anume consistență care, de secole și poate de milenii, face oamenii să viseze că pot urca în înalt pe o scară de raze.

(va urma)

Published in: on 19 Iunie 2012 at 10:27 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/06/19/alfred-irta-tilt-28/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: