Alfred IRTA: TILT (26)

Ba, în plus, se găsise chiar și o tânără care să vrea să îl accepte așa cum era. (Lasă că nici el nu își arătase din prima clipă – după cum nici integral vreodată – demonii care îl bântuiau, energiile care se învălmășeau împrejurul lui.) Era o fată cu diverse complexe, unele motivate, altele nu, dar tocmai ele fuseseră puntea la mijlocul căreia se întâlniseră și unde își negociaseră fiecare compensațiile afective căpătate din partea celuilalt. Folosind un limbaj curent, numiseră asta – erau prea tineri încă – iubire. Și o vreme ținuse, fusese bine, nu se înregistraseră pierderi fundamentale.

Mai apoi însă, peste ani, ea descoperise că destule dintre complexele dobândite din relația din copilărie și din adolescență cu mama ei dominatoare până la a friza paranoia și cu un tată subjugat de soție ca de o ființă malefică dintr-un roman de doi lei erau… întreținute degeaba. Fusese ca o eliberare, iar evenimentul îi adusese pe chip și în gesturi un aer sigur de sine, puțin sever și acru, care însă nu înlăturase cu totul o anume condescendență față de ceilalți. Numai față de Mob afișa, la răstimpuri, însă tot mai des, o anume nerăbdare, ba chiar mai și formula, când și când, replici de genul: „- Haide, dragule, încă n-ai scăpat de fleacurile astea?” „- Ei, acum și tu!…” „- Termină cu copilăriile de acest fel…” „- N-ai de gând să te maturizezi și tu, în cele din urmă? Ce au să spună copiii?!…”

Ce să spună copiii? La început erau destul de mici, credea Mob, ca să se apuce să spună ceva. Aveau nevoi mai urgente care se cereau satisfăcute. Și, nu e vorbă, se străduiau amândoi să le satisfacă. Nu mergea de fiecare dată. Odată nu se putea, altă dată nu putea el. Erau solicitări cărora le făcea față cu greu. Nu era un tătic ca și toți ceilalți. Recădea ușor în abisurile lui, fluturat printr-un vânt fără formă ca o pană desprinsă din aripa unei zburătoare…

Ce să îi fi spus ei, copiilor? Ea știa, copiii nu aveau cum să înțeleagă. De vreme ce nici chiar el însuși nu putea pricepe ce se întâmplă cu adevărat…

Din când în când apărea din zgură și din întuneric câte un coleg care îi spunea: ”- Ce nu-i în regulă, doctore?!” Îi venea imposibil să răspundă. Chiar, ce nu era în regulă?

(va urma)

Anunțuri
Published in: on 13 Iunie 2012 at 9:13 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/06/13/alfred-irta-tilt-26/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: