BOKIA: Cap. 50. Legendă urbană

Înainte de a mă repezi și în bastimentul turlat – dar fără clopotnițe de fițe și simboluri cu decorațiuni extravagante, deșertăciuni și mărturii de idolatrie compactă și severă -, care va să zică înainte de a povesti cum stă treaba și cu Jacob Poplatek, pomenit deja în paginile de față, să mai zic ceva.

E amiază, îmi ghiorțăie și mie stomacul așa cum se cuvine într-un moment de pace și leșinătură cum e acesta care s-a lăsat peste Bokia, dar nimic nu se compară în orașul nostru drag cu densitatea de nemișcare de pe strade celor trei capiști. Nu, domne, habar n-am cum se prezintă popimea asta la apelul de seară, dar pe aici nici gaia nu are curajul să pună piciorul. Chiar circulă vorba – legende urbane de oameni odihniți, ce să spun?! – că într-o zi au trecut pe aici doi împielițați. Cică trioul popesc de sub comanda neadormitului Iorgomit i-a luat la trei păzește, căpăcindu-i bine cu crucile grele cu lanț până le-a făcut carnea metafizică să sfârâie, spurcăciunilor. Când să creadă, în fine, copitații, că au scăpat relativ întregi, numai ce s-au pomenit cu Tolby și Repulică în spinare, iar ăștia de la Biserica Universală nu s-au lăsat până ce nu i-au înfundat cu coarnele în scăldătoarea cu aghiazmă, de abia mai dădeau din coadă și erau să se înece definitiv.

Ăn fine, după ce i-au lăsat o clipă aproape morți și s-au dus după chibrituri, să le organizeze un autodafeu festiv, cum se proceda în vechime, drăcovenii o luară la fugă mai departe, buimăciți de cap de-a binelea. Dar, nefericiții întunecii avură ghinion până la capăt. A pus mâna pe ei Poplatek-ul, i-a vârât în căsoiul lui cu rugăciuni și până aici le-a fost. Când, într-un târziu, după adunarea din acea seară cu toți enoriații, bruneții ieșiră cu alai, erau trași la șpiț, cu coarnele pilite ascunse sub părul coafat, cu coada lipită cu scotch în interiorul nădragilor și costume de soi, de la ajutoare, de peste gârlă. A doua zi și intrară în politică, ajungând, unul, șef de partid, iar celălalt în parlament, la Cameră, cu sprijinul dicret al fraților care-i aduseseră pe calea cea bună.

(încă, încă)

Published in: on 10 Iunie 2012 at 11:12 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/06/10/bokia-cap-50-legenda-urbana/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: