Alfred IRTA: TILT (21)

Dar fericirea? Fericirea exista? Oricât ar părea de neașteptat, fericirea, pentru Mob, însemna ceva foarte precis și concret; ceva palpabil. Fericirea era la sfârșitul lui mai și începutul lui iunie, curând după exploziile vegetale. Era o epocă a anului când florile și trena lor odorifică se îndepărtau, lăsând verdele să pleznească în copaci, pe pământ, pretutindeni unde zeița Flora – de prezența căreia era plină poezia latină clasică – se lăsa întrezărită și adulmecată. Atunci era vremea primelor roade din copaci ale primăverii și, mai cu seamă, epoca cireșelor. Mob nu avea, în principiu, de ce să dezvolte o sensibilitate specială pentru livezi, erau unul dintre cetățenii pământeni care nu crescuse într-o ambianță rustică, nu regreta talăngile vacilor, senzația otăvii sau tânguirea unei mici turle de biserică dintre două coame de deal. Dar poate că tocmai din acest motiv pentru el fericirea deplină se concentrase într-o imagine din copilărie pe care, atunci când era posibil, o retrăia la modul cel mai propriu, nu doar cu ochii – mereu vigilenți – ai minții.

Era într-o vizită, două case mai în amonte de cea în care locuia, avea vreo zece ani pe atunci, și copilul pe care îl vizita, un zvăpăiat autentic, îl chemase, mai mult îl împinsese dincolo de prima curte, străjuită de un frăgar și de un oțetar. Trasersaseră o poartă improvizată rudimentar din lemne încrucișate peste o rețea de sârmă împletită, bătută grosolan, cu cuie mari, poate cu partea opusă tăișului a unei securi, pe cadrul de lemn ce aproxima fără îndemânare un patrulater, iar acolo găsise un pământ cu răsaduri de tot felul. Se strecuraseră pe o potecă îngustă către fundul acestei curți secunde, unde mai mulți pomi înveseleau atmosfera cu frunzișul lor crud și însorit. Observase încă de departe, înainte de orice, un cireș. Era și mai mare decât ceilalți, iar punctele roșii și lucioase ce se ițeau dintre ramuri, crengi și, mai ales, frunze, îl fascinaseră de parcă o baghetă fermecată lipise acolo, din loc în loc, pretutindeni în întinderea coroanei, nasturi de pe o livrea de lacheu pudrat de la curtea unui nobil cu tricorn de odinioară…

(va urma)

Published in: on 7 Iunie 2012 at 11:26 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/06/07/alfred-irta-tilt-21/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: