Alfred IRTA: TILT (19)

S-a deschis o poartă, un culoar de aer, un flux greu identificabil, dar prezent, între Mob și copilul de la masa terasei-bar unde se servesc tot felul de lucruri menite să astâmpere setea. Așa stau lucrurile și așa sunt înfățișate aici.

Mob nu a aflat încă. Mintea lui este absorbită în chiar acest moment într-un soi de Maelström în care bătăliile s-au întețit cu imaginile care vin să îl locuiască. Unele se mulțumesc să îl traverseze, altele pleacă și vin, într-o bizară transhumanță căreia nimeni nu îi poate preciza ritualurile, iar altele trecu cu atâta viteză, încât un seismograf ar înregistra asta ca o zguduire scurtă, dar fermă.

Mob și-a prins încheietura stângă la spate cu palma dreaptă, dar nu e conștient de gestul acesta mecanic de oprire a oricărui elan impulsiv tocmai pentru că, în mintea lui realitatea a devenit, din nou, uriașă și zvâcnitoare. Pentru el rămâne inexplicabil, în ciuda atâtor discuții cu psihologii și preoții, de-a lungul anilor, de unde urcă forța aceasta uriașă în el. E o forță cabrată mereu, gata să învârtă în marele cazan unde fierb sau fermentează marile și micile scenarii prin care se descifrează lumea și care, până la urmă, nu se rezumă să modeleze interiorul, ci, prin gesturi și atitudini diverse, ajunge să configureze și fragmentele fără continuitate ale vieții oricui.

Există, își spunea Mob, două continuități: cea pe care o instituie rațiunea, proiectând în avans acțiuni și ordonând altele, păstrate în memorie; și cele pe care le asigură animalicul și instinctualul din noi, aducându-ne la reacții similare – un repertoriu destul de simplist – în cele mai felurite situații. Rămânem, își mai spunea, precum sugarii care am fost, la orice vârstă: și dacă ne doare ceva, și dacă ne e foame, și dacă vrem la pieptul mamei, și dacă avem colici, reacționăm la fel: izbucnim în plâns…

Între aceste două certitudini însă se scurgea, clipă de clipă, ca între două maluri amenințate cu inundarea de neoprit, aluviunile, fluxurile, imaginile și desagii de sentimente purtați de acestea în spate, fiind la dispoziția lor fără putință, aproape, de scăpare.

(va urma)

Published in: on 4 Iunie 2012 at 9:33 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/06/04/alfred-irta-tilt-19/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: