Alfred IRTA: TILT (19)

S-a deschis o poartă, un culoar de aer, un flux greu identificabil, dar prezent, între Mob și copilul de la masa terasei-bar unde se servesc tot felul de lucruri menite să astâmpere setea. Așa stau lucrurile și așa sunt înfățișate aici.

Mob nu a aflat încă. Mintea lui este absorbită în chiar acest moment într-un soi de Maelström în care bătăliile s-au întețit cu imaginile care vin să îl locuiască. Unele se mulțumesc să îl traverseze, altele pleacă și vin, într-o bizară transhumanță căreia nimeni nu îi poate preciza ritualurile, iar altele trecu cu atâta viteză, încât un seismograf ar înregistra asta ca o zguduire scurtă, dar fermă.

Mob și-a prins încheietura stângă la spate cu palma dreaptă, dar nu e conștient de gestul acesta mecanic de oprire a oricărui elan impulsiv tocmai pentru că, în mintea lui realitatea a devenit, din nou, uriașă și zvâcnitoare. Pentru el rămâne inexplicabil, în ciuda atâtor discuții cu psihologii și preoții, de-a lungul anilor, de unde urcă forța aceasta uriașă în el. E o forță cabrată mereu, gata să învârtă în marele cazan unde fierb sau fermentează marile și micile scenarii prin care se descifrează lumea și care, până la urmă, nu se rezumă să modeleze interiorul, ci, prin gesturi și atitudini diverse, ajunge să configureze și fragmentele fără continuitate ale vieții oricui.

Există, își spunea Mob, două continuități: cea pe care o instituie rațiunea, proiectând în avans acțiuni și ordonând altele, păstrate în memorie; și cele pe care le asigură animalicul și instinctualul din noi, aducându-ne la reacții similare – un repertoriu destul de simplist – în cele mai felurite situații. Rămânem, își mai spunea, precum sugarii care am fost, la orice vârstă: și dacă ne doare ceva, și dacă ne e foame, și dacă vrem la pieptul mamei, și dacă avem colici, reacționăm la fel: izbucnim în plâns…

Între aceste două certitudini însă se scurgea, clipă de clipă, ca între două maluri amenințate cu inundarea de neoprit, aluviunile, fluxurile, imaginile și desagii de sentimente purtați de acestea în spate, fiind la dispoziția lor fără putință, aproape, de scăpare.

(va urma)

Published in: on 4 iunie 2012 at 9:33 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

BOKIA 2: Cap. 46. Visul poleit al preșului

„- Ziceam, deci, de spovedanie… La voi e confesiune, dar nu contează… Tot aceeași mămăligă. Pe scurt… Mă auzi ce zic?” Era la doi pași, cum să nu-l audă. Dar știa că e numai un efect retoric, ca atunci când te piști singur, în locul purecelui, ca să te verifici dacă mai ești sau nu treaz. „- Sigur ke oud!” „- E-n regulă. Deci vreau să zic că am băut, mâncat în post, curvăsărit și jucat cărți pe bani, știind că boii ăștia mă lasă să câștig. Nu m-a deranjat. N plus, am făcut, fac, politică. Înțelegi… Dar acum chestia este ce anume îmi doresc și ce anume vreau să vorbesc  cu tine, să pui o pilă la Domnul. El m-a ajutat mereu până acum, probabil fiindcă am mâncat căcat când eram mic și, văzând că e bun la gust, am mâncat în continuare. Eu știu că astea nu-s chestii întâmplătoare… Deci: vreau să mă las naibii de politici și de cretinătăți din astea cu condus de partide – găști de noi -, de stat în fruntea țării (să mai muște și alți fraieri, eu am avut parte destul de bulșituri dintr-ăstea)… Vreau să mă fac patriarh. E o biserică autocefală, ce dreak! Nu dai raportul nimănui. Ca președinte, mă cheamă ăștia la trei păzește și în fața aleșilor țării, și înafara țării la parlamentul continental, și la transoceanici, că ăia au pretenții să știe și să fac tot”.

Tolbică amuți. Revenindu-și succint însă, bâlbâi: „- Patriarh…” Bine, dar la mine nu are de ce se…” „- Nu are?! Cum să nu?… M-am gândit bine. Dar ce ai fi vrut, să mă duc să le spun la ai mei? Păi cum mi-l șoptesc mie pe actualul, așa m-ar șopti și pe mine te miri cui. Nu, nu, nu fac eu greșeli dintr-astea. Tu ești numai potrivit. Ăștia m-au pus bine cu Ăl Bătrân din ceruri până am ajuns unde sunt acum, cu puștii ăia de pa balcon împrejur, cu scociul la purtător, cu pantofi cu scârț. Dar dacă ești un pic atent, își dai seama că astea sunt praful de pe tobă…”

(vine, vine și următorul)

Published in: on 4 iunie 2012 at 9:30 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,