Alfred IRTA: TILT (15)

Nu departe de perimetrul banalelor evoluții ale lui Mob, în zona plină de umbreluțe colorate cu mărci de bere și de sucuri ascunzând mai multe rânduri de mese și scaune, imediat după un chioșc plin de ziare și reviste colorate, strecurate în pungi cu cadouri ori expuse în vânt, cu paginile deschise la cele mai atractive fotografii și articole, două fete alergau să ia comenzile trecătorilor așezați pentru o cafea sau o limonadă, cu ochii la spectacolul străzii… Firește, domnișoarele cu pricina erau angajatele cafenelei pe care, să fi vrut să o frecventeze, clientela aflată în acel moment pe terasă nu ar fi încăput nici pe un sfert, într-atâta era de mică. Din acest punct de vedere, lucrurile stăteau la fel de interesant ca și cu imperiul colonial al Belgiei, unde coloniile depășeau cu mult teritoriul metropolei. Dar asta, firește, nu a împiedicat cu nimic înstăpânirea și punerea la treabă, în bune și profitabile condiții, a coloniilor…

Nu erau ocupate toate mesele, dar nici nu s-ar fi putut spune că terasa întinsă pe un perimetru de câteva zeci de metri lungime în josul pietonalei, la destul de mică distanță de „dansul ritualic” al lui Mob, era deșartă. Nici vorbă, după cum nici tocmai plină nu era. Ca un făcut, lumea se trăsese mai cu seamă la mesele din marginea care se afla în direcția Operei, a Teatrului Național, mă rog… Mai era câte o masă pleoștită sub umbrela protectoare și populată de câte o prezență sau două și în direcția cealaltă, către monumentul-ghilotină, al Memorandiștilor, dar în mod clar centrul de greutate al dinamicii le trimitea pe cele două ospătărițe joviale și rutiniere mai ales către colțul opus, obligându-le să parcurgă de fiecare dată când interceptau câte un semn, în partea opusă.

La una dintre mesele respective își făcu apariția pe neașteptate un copil de vreo zece sau unsprezece ani, cu capul ca o bilă prevăzută cu ochișori negri intenși, breton și un năsuc un pic turtit, hazliu. Câteva minute după ce el se așezase pe scaun, în față îi apăru, ca din senin, un pahar înalt cu pai, înăuntrul căruia se zbăteau firișoare de lămâie încă înturbinate concentric în jurul unei lingurițe.

(va urma)

Published in: on 2 Iunie 2012 at 8:52 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/06/02/alfred-irta-tilt-15/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: