BOKIA 2: Cap. 43. Atunci el zise…

„- Măria Ta”, apucase Tolbas, un pic încurcat (fiindcă el nu era un „baci”, pentru asta i-ar mai fi trebuit minimum încă două decenii de consum vital), „noi acase mai inquinem kite un picur…” „- Lasă-l pe acasă acolo unde e…”, zise preșul, bolborosindu-i din sticla smulsă din mâna gărzii corpolente care servise primul șluc; o cinste mare, să umple el însuși paharul de plastic al invitatului adus pe sus. Apoi, întorcându-se către ceilalți care se aflau în încăpere, le mârâi: „- Băieți, ieșiți în caca mamii voastre pe balcon, la o pipă, că am aici chestiuni ca lumea de pus pe tapet…”

Într-o clipă „băieții” țâșneau spre balcon, îmbulzindu-se în ușa aceluia din dorința de-a nimeri toți deodată pe terasa suspendată, deși nu era sigur că ar fi încput. Dar poate că se țineau cu schimbul atârnați de balustrade, pentru a economisi din spațiu prin rotație, rămânea de văzut.

„- Uite ce e: vreau să mă spovedesc, și la ai mei nu pot, că peste cinci minute vin șefii serviciilor secrete și știu mai mult decât am zis. Dacă vreau asta, îi spun tot amasadorului transoceanic, ce naiba, măcar acela nu le încurcă și ține bine minte…” „- Ioi, Doamne, dar n-am mirul la mine și nu se poate așe…”, începuse văitatul Tolbas, dar El Prezidente îi făcu un gest autoritar din cap să-și țină fleanca, economisind saliva, și să dea urgent pe gât conținutul pișărcos al paharului. Zis și făcut. Arsura nu fu atât de considerabilă, dar broboanele de sudoare năvăliră pe mecla lui T., scurgându-se regulamentar pe sub gulerul cămășii. Ce naiba, dădeau drumul la căldură cum voiau ei, ăștia din hotel?!…

(iar mai vine)

Published in: Fără categorie on 1 iunie 2012 at 11:03 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (52)

Măria Ta ca să știe și să afle,

Că iscodind io dincolo de pârlezaul curții, lăsându a dreapta moara ce s-au chiemat a lu Cogâlcea, oarecine va fi fost să fie, și dându-mă de pe drumeag la paduri, undi începe făgetul de-am prins mai an hulpe cu pui la Măria Ta, de-am adus la coconițe să să gioace cu iale și n-au mai dormită noaptea dă purici, luat-am cale a pas, tuchilat după frunzișuri și mai departi, numai ci-am prins slab zvon cum că ar hi oarecine. Apoi daca am sâmțit așea ceva, iote că m-am forișat cât am potut mai bine de-am prins ignet tot mai aproape. Ce iacă, acolo erea un țigan răsărit și un tătar care, să nu mă agiute Precista de-oi grăi basne, avea coprinsu de-o parte și de-a celaltă un trunchiu grosu. Și nu știu ce făcea ei acolo mai bine, că mie îmi părea că să gioacă sau că mușcă scoarța și scoate fornaială pi nas. Li-am trimes, dară, cum putui, câte o sagiată, la țigan pen turul nadragilor, iar la tatar, pin gât dentr-o parte în cialaltă. Iar unu au fugit în codru, văitându-să ca o muiare, eară acela mortu n-au mai fugit nicăierea. Ce am la mine tolba lui și sâneața și tăișul acela covoiat, daca n-aț creade.

Macsâm

Published in: Fără categorie on 1 iunie 2012 at 10:46 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,