Alfred IRTA: TILT (14)

În veacul de după moartea lui Descartes, toată această încâlceală de timpi şi Timp, de paşi stradali şi aventuri interioare ale lui Mob ar fi fost, foarte probabil, puse, în chip mecanicist, pe seama unor procese înţelese ca resorturile unui orologiu ori, şi mai bine, a unui oraş întreg de orologii unde fiecare bate după ritmul său propriu, chiar dacă toate contribuie la acelaşi lucru: ticăitul lumii, baterea tactului universal.

Astăzi însă, după parantezele psihologiei abisale, după capcanele geneticii şi, mai ales, după războaie mondiale şi revoluţii cu pretenţii universale, sigur e doar că, la fel ca oricare alt om, deşi numai într-un mod cu totul specific şi propriu, Mob pendulează pe bulevardul clujean al Eroilor, într-un ritm exterior personal; nu dizarmonic în raport cu forfota din jur, dar mai degrabă camuflând, decât revelând, ritmurile interioare care îl animau şi îl subminau.

În fiecare dintre cercurile cvadrate în care se învârte, Mob este protagonistul unic al setului de întâmplări fără seamăn care îi alcătuiesc, în planuri multiple, biografia. Legăturile sunt vagi între aceste lumi personale complementare, a căror continuitate rămâne gâtuită şi care comunică sporadic şi misterios între ele, după legi greu de precizat. Cum însă, în mod obişnuit, tot ceea ce nu este cunoscut încă trece în mod curent drept aleatoriu, nici sferele de metal greu, şi totuşi mai uşoare decât fulgul, care se roteau în Mob şi împrejurul lui deplin ignorate de toată lumea – însă nu şi de zei –, chiar dacă fiecare dispune în egală măsură de ele, păreau să marcheze o absenţă în azuriul zilei.

Există în lumea fără chip a punctelor, secundelor, particulelor infinitezimale şi a germinărilor puzderii de legende încărcate de un epic înălţător, chiar dacă imposibil de pus în cuvinte. Ele subîntind aerul, apa, pământul şi focul, separate şi amestecate în felurite dozaje pentru a da parfumurile, culorile şi consistenţa unei curgeri perceptibile. Ceea ce se vede acum din aceasta e Mob plimbându-se aplecat deasupra gândurilor, în armonie cu însăşi curbura spaţiului.

(va urma)

Published in: on 26 Mai 2012 at 9:53 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/05/26/alfred-irta-tilt-14/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: