Alfred IRTA: TILT (11)

Din acest punct de vedere, se poate afirma că, în principiu, și Mob era înconjurat de lumea din ambele categorii. Unora le stătea ca bârna în ochi, altora le stârnea un început grăbit de compasiune… Și mai erau, la răstimpuri, și inși interesați de tot ce vedeau, fără dorința de a se implica în vreun fel. Aceștia erau țăranii coborâți de la munte, pe care sosirea rapsodică la oraș îi dădea de pe picioare, înregistrând și banalul și extraordinarul cu superstiție, ca pe ceva nemaivăzut de aproape, sau turiștii veniți din țări limitrofe pentru a fotografia, mânca, bea și cutreiera, pentru a consuma orașul ca pe o delicatesă, chiar dacă i-ar dezamăgi. Tuturor acestora li se adăugau, în principiu, și aceia, destul de puțini, care știau ceva despre Mob însuși, rezervându-i o percepție nu mai puțin frugală, dar mai personalizată.

Unul dintre cei care, de pe partea cealaltă a străzii – cam prin zona frumosului palat de secol al XIX-lea în curtea căruia se afla sediul unui important sindicat național -, îl observară pe Mob până ce trecură cu totul de el era un fost colaborator indirect al acestuia, de fapt un ins subțire, adus de spate, cu o alură de subordonat până și în timpul liber, de fapt un om de treabă care își spuse în sine: „– Ia uite-l pe domnu Beran! Ai zice că măsoară cu pasul locul acela…”

O doamnă care bătea spre cincizeci, chiar dacă etala ostentativ un treizeci și ceva, aruncă de sub pălăria ei de pai o privire cu coada ochiului de pe banda rezervată bicicliștilor, pe care cu o anume ostentație părea să o socotească drept trotuar predestinat sieși. În mintea ei se scurge rapid și diluat ceva de genul: „– Mihai… L-am văzut și ieri, în preajma librăriei… Ce naiba caută pe jos? O fi pierdut ceva?!… Mișu, Mișu, oare știe careva cu ce pierzi timpul? În fine, n-am chef să mă opresc cu el, cu rezervarea asta la pedichiură…”

Un student aproape că îi simți lui Mob respirația trecând pe lângă el. Abia după aceea își murmură: „Ce naiba? Acesta care încurcă circulația nu e nenea Orlando? Nu l-am mai văzut de când am intrat la facultate, dar cred că el era… N-am să mă uit înapoi să verific, și ce dacă e sau nu e el?…”

(va urma)

Published in: on 22 Mai 2012 at 10:52 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/05/22/alfred-irta-tilt-11/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: