Alfons IRTA: TILT (10)

La noi, lucrurile par așezate mai degrabă la o ciudată intersecție. Există o mulțime de inși care s-au blazat de la o vreme sub acțiunea corozivă a feluritelor apariții. Cerșetori, schilozi, băieți care vin din zonele păduroase ale munților pentru a cerși în numele sentimentelor pioase și sub pretextul vânzării de obiecte menajere aproape inutile, demenți rămași la vârste înaintate fără cel mai mic sprijin, băbuțe apatice împroptite de câte un colț de clădire, uitând chiar și să întindă mâna, dame obscene care pretind că nu au ce mânca, în pofida revărsărilor carnale de sub vestimentație, alcoolici anonimi murdari și insistenți, nevoiți să își întrețină viciul fără a-l putea masca, pretinși îngrijitori de câini care solicită o modestă contribuție pentru viața mai bună a patrupedelor, studenți paranoici, atoateștiutori, băgăreți și insistenți precum musca de bălegar, agramați cu intuiții profetice pe care nu socotesc de cuviință să le ascundă de ceilalți (ba chiar dimpotrivă!)… Asemenea previzibile întâlniri în oricare zi istorică sau ștearsă a vieții cuiva care se încumetă să iasă pe centru au transformat, cum ziceam, o parte din populația orașului în pietoni abrutizați, sastisiți, în sufletul cărora revolta abia stăvilită și pitită dă să iasă la suprafață, profitând de încordarea extremă care crește dincolo de fațadele apatice sau cordiale pe care le înfățișează.

Alții însă, dimpotrivă, socotesc că minciuna, înșelătoria, ipocrizia și falsitatea lor personală pot fi reparate, măcar parțial, înghesuind în periplul lor stradal reflexele unei civilități care se revendică de la creștinism fără să aibă nimic de a face cu sentimentele care îl subîntind pe acesta. Din aceleași rațiuni, oricare dintre ei și-ar bate fără ezitări copiii, nevasta – iar în cazul femeilor soțul debilizat de alcool și dependența de ele -, contribuind în același timp generos la construirea de noi, invazive, biserici. Și asta, deși nu dau prin acele sfinte lăcașuri decât la Paști și la Crăciun, deși se gândesc să treacă la un cult mai mănos și mai profitabil, și cu toate că preoții îi enervează. Nu îi plictisesc, în schimb, deloc fațadele de clădiri care se surpă în văzul lumii, nici halul în care arată școlile unde le învață fiii sau spitalele unde își tratează părinții.

(va urma)

Published in: on 21 Mai 2012 at 10:41 pm  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/05/21/alfons-irta-tilt-10/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLasă un comentariu

  1. Suntem regenerabili? Ori, ca merele stricate, nu mai avem nici o şansă? Şi pentru ce este Dumnezeu? Să povesteşti cu el, ori să faci troc. Tu îi dai credinţă, rugăciuni şi Domnul îţi dă bani, sănătate, noroc. Descrii o realitate foarte înghesuită, fără ferestre prin care să bată lumina, speranţa, frumosul. Cum o spargem să se aerisească?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: