Alfons IRTA: Tilt (8)

Căci Mob nu este dispus să renunțe la pudoare, dezvăluind deschis, într-un fel sau în altul, lumii dimprejur ce probleme îl frământă, ce fel de reactivitate are și în ce fel toate acestea îl pun în gardă și îl îndepărtează de toți ceilalți oameni de pe pământ. După ce, de-a lungul timpului, în perioade socotite de remisie și în altele, așa-zicând de criză, a ajuns să cunoască, pe rând, cam toți doctorii notabili din domeniul de interes ce cuprindea și fenomenele cărora era adus să le facă față, își dăduse prea bine seama că situația cea mai dezagreabilă era să se înfățișeze în fața lumii cu toate problemele pe care le avea. Îi displăcea lui să își expună vulnerabilitățile, dar le displăcea și celorlalți, poate chiar într-o măsură mai mare…

Mob învățase prin toate mijloacele posibile una dintre legile fundamentale ale traiului în societate: ceilalți au mereu dreptate. Nu fiecare în parte, căci – logic! – luați individual, fiecare dintre ei se opune restului de inși, cunoscuți, dar mai ales anonimi, care alcătuiau mulțimea informă și unduitoare, de o forță persuasivă și de penetrare aidoma celei a câmpiei pline de spice vara, sub bătaia vântului. Era, deci, o dovadă de minimală precauție să încerce să își disimuleze reacțiile, felul de a gândi și mai ales să își premediteze cu atenție acțiunile, atâtea câte erau. În etape mai vechi ale existenței lui – care azi i se părea neverosimil de lungă, n-ar fi crezut niciodată că o va duce atâta, socotind, pe bună dreptate, că era o eroare a naturii (și nu doar a părinților proprii) -, încercase asceza absolută, refuzând, pe cât posibil, și să schimbe vreo vorbă cu majoritatea oamenilor. Prin „majoritatea” trebuie înțeles că îi viza pe toți aceia care nu erau absolut de neocolit, membrii familiei sau personajele cu un rol în educația și în validarea lui profesională. Toate aparițiile inopinate, nenecesare, vânzătoarele de la magazine, poștașul, vecina din colț etc. aveau pe atunci de a face cu un Mob cu desăvârșire mut, cu aparență de handicapat. De n-ar fi fost ochii lui rapizi și iscoditori, le-ar fi părut, poate, un ins atins de sindromul Down, de cretinism congenital sau de altceva similar…

(va urma)

Published in: on 19 Mai 2012 at 6:39 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/05/19/alfons-irta-tilt-8/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: