„- Adevărat, e o complicație ce poate fi prevenită”, fu de acord emisarul venit din Curești. „Tocmai pentru asemenea pricini v-am adus domniilor voastre setul ăsta. Nu vă ascund însă că tirajul e numerotat și n-am vrea ca, alături de ceea ce vă pun acum în mână, să se găsească, la un moment dat, prin mâinile enoriașilor din Bokia și exemplare vulgar trase la fotocopiatorul color sau reproduse pe bază de schenăr, scăpate astfel de cuvenita impozitare patriarhală. Prea Fericitul se bucură să ajungă în cât de multe case, dară nu fără a ști că a ajuns”. „- Nu se petrec dintr-astea prin eparhia noastră, prea sfințite vicar patriarhal. Cui i-ar trece prin minte așa năpraznice planuri diavolești?!” „- Uite, cuvioșia voastră, că s-a mai întâmplat…”, oftă elegantul domn căzut la vizită de amiază în poarta lor. „Nu mai departe de alaltăieri am prins un transport la o babă ce pretindea că împarte levănțică din poartă în poartă, într-un sat din zona Hărpației… O babă, vă dați seama?!” „- Oroare!”, dădu al doilea popă, cel dintre Iorgomit și Cartofilax, să se revolte. „Cum?! Chiar o babă? Pe aici, pe la noi babele îs ținute la mare preț, ca aliatele noastre de bază în lupta cu Neînfățoșatul!” „- Așa le știm și noi, în Curești și împrejurimi, și în ele ne e mare parte din nădejde. Dar uite că pe drumuri de munte te mai întâmpină și câte o surpriză de dimensiuni veterotestamentare”…”, oftă resemnat mahărul patriarhal. „- Depinde de popimea noastră, care cum le educă și ce binecuvântări primesc…”, reflectă sfătos Iorgomituibilul. „Ale noastre nu mișcă în front. Cum am prinde una, cum…”, făcu el un semn, care nu mai lăsa îndoieli asupra acțiunii ce ar fi urmat.
(va urma)
Lasă un răspuns