Proză: Maria V. CROITORU: Ouă de Paști

         Cer albastru. Soare. Pomi înfloriţi. Curtea curată. Grădiniţa de flori săpată. Lalele zâmbesc înconjurate de narcisele albe şi galbene. Stâlpişorii de pe marginea şanţului văruiţi, văruiţi şi pomii. Totul anunţă o sărbătoare. Mai este o zi până la Paşti.

         În casă nu mai miroase a vanilie şi lămâie ca ieri. Prăjiturile sunt gata. Acum, miroase a friptură…

         Mama spală ouăle. Le pregăteşte pentru vopsit. Mihaela o ajută. A adus tot felul de frunze din grădină: frunze de urzică, de pătrunjel, de trifoi, de păpădie. Băieţelul, numai de trei ani, stă pe pat şi le priveşte atent cu ochişorii lui negri. Mihaela ia câte un ou, pune o frunzuliţă pe el, îl acoperă cu o bucată de ciorap şi apoi îl leagă cu grijă. Se uită la frate-său şi-i zice:

         – Ţie care frunze îţi plac mai mult?

         – Cele de trifoi.

         – O să fac mai multe cu frunze de trifoi.

         Mama aduce o cratiţă şi pune în ea foi uscate de ceapă.

         – Toate le facem cu foi de ceapă, mamă? Bunica face şi cu ceară şi le colorează şi cu roşu, şi cu albastru… zise fata, uitându-se la maică-sa.

         – N-avem timp! Hai, leagă mai repede să terminăm, să putem merge şi la biserică!

         Pune apă peste foile de ceapă. Aşează ouăle. Cel mic se uită ţintă la ea. E linişte.

         – Oare o să fie destule? întreabă mama mai mult pentru ea, decât pentru copii.

         – Ce, n-or fi destule cincizeci? Eu nu mai leg altele, zice puţin iritată Mihaela.

         Băieţelul sare din pat şi iese afară. Se-ntoarce peste vreun sfert de oră:

         – Mamă, am mai adus ouă!

         Mama se uită la el zâmbind. Băieţelul scoate din buzunare nişte ouşoare pe care le pune pe masă. Mama punea cratiţa pe sobă.

         – Uite, mamă, am mai adus ouă! Vopseşte-le şi pe ăstea!

         Mihaela râde. Mama se întoarce. Pe masă erau ouă de porumbei. Se-ncruntă:

         – Ce-ai făcut, copile? Cine-a mai vopsit ouă de porumbei? O să vezi ce-o să zică tată-to!!

         Tocmai atunci, intră în casă şi tată-său. Se uită la ouă. Copilul îl priveşte şi-i zice:

         – Le-am adus să le vopsească mama, să ne-ajungă!

         Tata se apropie de copil, îi zâmbeşte, îl mângâie pe creştetul capului şi-i zice:

         – Altă dată să nu mai iei!

         Mihaela râde în hohote. Râde şi mama:

         – Paşti cu puă de porumbei!!!

Published in: Fără categorie on 22 Aprilie 2012 at 1:56 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/04/22/proza-maria-v-croitoru-oua-de-pasti/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: