Proză: Elena CESAR von SACHSE: Distracția Agathei (2)

La scurt timp după ce-i plecă nepotul, Agathe auzi o bătaie scurtă în uşă. Un bărbat tânăr intră hotărât în încăpere.

– Stimată doamnă, mă numesc Müller.

– Sunteţi detectivul hotelului?

– Întocmai!

– Vă rog să luaţi loc. Serviţi o cafea?, îl întrebă ea.

– Vă mulţumesc, nu doresc nimic -, îi răspunse acesta, zâmbindu-i amabil. În timp ce se aşeza în fotoliu, îşi scoase un carneţel cu un pix.

– Aş dori să-mi spuneţi tot ce vă amintiţi…..

Agathe aproape că nu-l lăsă să-şi termine vorba şi începu:

– Tinere domn, aseară m-am reîntors de la Cazino mai repede ca de obicei. Obişnuiesc să-mi pun bijuteriile imediat în seif. Ieri însă, spre ghinionul meu, nu am făcut acest lucru. Mă durea capul şi mă simţeam obosită, aşa că l-am aşezat… ori pe măsuţa oglinzii din dormitor, ori pe noptieră, ori pe etajera din baie, când am intrat să-mi iau o aspirină. În orice caz, l-am avut la mine când am intrat în apartament.

– V-a însoţit cineva de la Cazino până la hotel?

– Doamna şi domnul Rosset. Nu mai ştiu însă dacă au intrat la mine sau m-au însoţit doar până la uşă. De obicei servim un păhărel de coniac înainte de-a ne culca.

– De unde cunoaşteţi familia Rosset? Locuiește în acest hotel?

– I-am cunoscut de câţiva ani buni în Cazino. Sunt italieni. Apartamentul meu e lipit de a lor.

– Aha! -, spuse tânărul detectiv, notându-şi ceva cu un scris mărunt.

– Cine a intrat azi la dumneavoastă în cameră?

– Pe la ora 8 am comandat o stică de şampanie. Ştiţi cum e, „cui pe cui scoate”.

– Aşa-i -, încuviinţă celălalt, zâmbind. – Cunoaşteţi chelnerul care v-a adus comanda?

– Da! Mereu aceiaşi. Dacă nu e Peter, e Michael.

– Dar azi care dintre ei a fost?

– Nu ştiu. Aveam ochii acoperiţi cu o mască de catifea pe care o folosec uneori, să pot adormi.

– V-a lăsat căruciorul cu comanda în această cameră?

– Nu! L-am rugat să mi-l aducă lângă pat.

– A mai venit în această dimineaţa cineva la dumneavoastă?

– Maseuza!

– Pe la ce oră?

– Cam pe la 8 şi 30 de minute.

– Unde vă face masajul?

– În dormitor!

– În baie a fost?

– Da! Am rugat-o să-mi lase apă în vană. Înainte de-a pleca ea, a venit nepotul meu să mă anunţe că tatăl lui, adică fratele meu, ajunge pe la ora prânzului în oraş.

– El în ce cameră a fost ?

– Se mişcă peste tot. Nu are astâmpăr niciodată.

– Pricep!

– Până aţi descoperit dispariţia colierului v-a mai vizitat cineva?

– Nu! Când am remarcat dispariţia lui, l-am sunat imediat pe directorul hotelului. A venit imediat la mine. La câteva minute după plecarea lui, a revenit nepotul meu Crist.

– Dar când exact aţi remarcat că vă lipseşte prețiosul obiect?

– Azi dimineaţă, înainte de-a intra în baie.

Cineva a bătut uşor la uşă, dar Agathe, dusă pe gânduri, nu a auzit. Uşa se deschise încet, în timp ce capul cameristei se strecură pe lângă uşă.

– Mă scuzaţi -, spuse surprinsă.

– Tu eşti Suzane?

– Da! -, şi vru să iasă.

– Un moment, domnişoară. Ce căutaţi?

Fata se roşi până în vârful urechilor, dar răspunse cu o voce calmă.

– Am venit să fac curat.

– Dar nu aţi fost chemată.

– Vin nechemată, domnule. Noi lucrăm când clienţii nu mai sunt în camere.  

– Păi nu aţi observat că doamna nu a coborât încă?

– Nu! Colega mea m-a chemat să preiau prosoapele, şi până am urcat cu liftul din pivniță a trecut jumătate de oră. Doamna ia micul dejun întotdeauna la ora zece şi, după cum vedeţi, acum e zece şi jumătate.

– Vă mulţumesc. Puteţi pleca -, încuviinţă Müller.

Fata ieşi ca o furtună pe uşă. Detectivul se ridică, scuzându-se.

– Nu vreau să vă mai reţin. Voi analiza filmele de la camerele de luat vederi, iar mâine voi veni să tragem concluzii, avându-i pe toţi protagoniştii de faţă. Deocamdată vă multumesc. La revedere, doamnă Agathe!

– La revedere, domnule Müller.

Îndreptându-se spre ușă, tânărul detectiv adăugă:

– După ce coborâţi la micul dejun va trebui să fac o mică retrospectivă prin apartament, în speranţa că aș putea găsi anumite indicii care să ne ajute în acţiunea noastră.

– Bineînţeles, domnule Müller. Vă rog să faceţi tot ce e de făcut -, acceptă Agathe propunerea

…………………………………………………………………………………………………..

 (Va urma)

Published in: on 15 Martie 2012 at 9:10 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/03/15/proz-elena-cesar-von-sachse-distractia-agathei-2/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: