Adâcă io, boier Andrușco, sân Manoilă sân Lisandru ot Cuteica, ot Stredeni pe Hâlhuia, biv medelnicer de-al doilea,
Cătră Costandachi ce ni-i fiiu, sanatati!
S-aude vorbă pen părțile aieștea că la voi colea în codru mai multă zarvă făce-re-ar viinul și muiarăle decât scrâșna armelor. Care, daca e așa, pace bună și numai veselia să hie. Iar daca nu, să moară spucatile aiestea de limbi ce nu întrebi dară iale îți spune nentrebate. Io atâta aș știre, cu voia ta: venit-au la zaiafet și tatarii au numai turcul și-a trimăs, după obiceaiăle lui proaste, un domnișor să ni-l schimbe pre vodă? Ci și daca au vinit, aiasta nu va să însamne că ar găsi și cale de-antorsulea… Ci io zâc ca un creștinu ce mă aflu: de prinzi sub șpangă vreun capu rasu, ia-l cu tot cu cal. Iar armăsaru să ți-l ții, ci capul să mi-l tremiți, că au dat lingoarea la salășul din Boldești și de la Cruciță vine vorbă că-s fără leac și câțiva țigani de-acolo, iar și muiarăle văduve bucura-s-ar de noauă tovorășiie, cum și mie plăce-mi-ar să îi văzu pe duhnitorii în șalvari trăgând cu boul la plug.
Iară tu, Costandachi, vez cum le-ncurci și le dăscoși, dară nu be mai mult decât muiari să ai, și nice pre multe muiari, că nu mai prididești pre cal, p-ormă. D-aș fi io mai în potere, îndată ce m-aș alătura. Și să piiară doșmanul!
Andrușco sân Manoilă
Ovidiupecican's Blog 
Lasă un răspuns