Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (42)

Dumnealui, boier Costandachi,

vel pitar, ot Dăbjeşti i Coviltirească, i ce-ar mai fi, câte toate,

Să afle domnia ta că mai mulț dentre noi, adică io spatarel Iordachi, i Gogoneață de la Firăști pe Sireat, i Șopotă sân Poapă, i Galir, i Moșconea i Cristov i Mamăli i Dumitru sân Potrincea, i Dumitru sân Harmăș, i Dumitru sân Dumitru i alții pă lângă noi, adică fieștecare ce n-au mai venit la corturi, nice n-au mas sub ceriu, la locul adormirei, cu armile a mână, am petrecut den goana calului pre cei spurcați slugitori și pagâni ai lui domnișor ce-au bătut cale lungă, de la Țarigrad, ca să să puie domn, abătându-i den codru la o vale pre drumul Hărlăului, pân ce n-au mai găsit potecă napoi la hanii și la agaleli lor. Ce mai apoi au însetat caii și am oprit la un căsoi ramas fără lege și stăpân, care Moșconea zice că ar hi fost a unuia Bircă lui Sântea cu Floricica lui, de ținea han. Eară acolo am dat și de unu care-au ramas săgetat în tur și spinzurat sub acoperământul cășii, care poate că era chiară Bircă de n-o fi cumva vreun alt d-al căsei.

Ci, pre când să eșim cu bine, cu caii tocma adapaț, tatarii și încă un pâlc de bosnaci în șalvari s-au tors cu putere noaă la noi, ci am tras den curți cătră ei cu flinta și arcul. Dară mai tare am tras de dușcă noi înde noi și cu ce era pren butii la pimniți, apă roșă de Hârlău și cu aghizma galbănă de Odobești. Ce diodată am prin inemă și am sărit asupră-le, zicându-le ca pi la Moldova dă niamul lor și dă mămi, surori i fraț, iar cu driapta ținiam arcurile, iar cu stânga șipurile. Ce grabnic au dat frica în ei și s–a dat pre mână la noi, care era mai mult decât de doă ori ca noi capete, ci i-am congiurat ca păstorul pre turmă și i-am despuiat de cai, pe cari i-am pus cu ai noștri, ci i-am încuiet cu zăvor pregiur de butiile din pimneță, că oricum în noi nu mai încăpe. Pre urmă numai ce-au început a căde ca napii unii pre alții, și care căde flacăii noștri îi cetluie, ca să facă ochi mâine și altceva nemică. Eară care moldovean n-avea hanger, acmu are, și care au vrut pistoale arăpești acmu nu duce lipsă.

Ce om veni napoi la tabăra lui vodă, că până în zori rămâne butele goale,

Sluga mării tale,

Iordachi spatariu mic

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 3 Februarie 2012 at 10:02 pm  Comments (4)  
Tags: , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/02/03/document-scrisori-boieresti-din-moldova-sec-al-xvii-lea-42/trackback/

RSS feed for comments on this post.

4 comentariiLasă un comentariu

  1. Spatariu mic, dar a dovedit butele din pimneaţă!

  2. Apăi, deh! Te pui cu flăcăul de la Malduova?! 🙂

  3. Pe când scrisori din Ardeal (în vechiul grai ardelenesc), să vedem și alte influențe în limba română, nu doar dinspre limbile slave?! Aș fi curioasă de așa ceva.
    Știu, scrisorile sunt interesante, chiar fermecătoare, și este un exercițiu de măiestrie citirea lor, dar oare din Ardeal nu ai? Sau din Crișana.

    • În materie de eroism, iubire și umor ardelenesc, colegul Ioan Budai, zis și Deleanu, a „ras” tot, cu vreo 200 de ani în urmă. Cine să se încumete să îl depășească?
      … Pe când de Păstorel Teodoreanu și hronicul măscăriciului Vălătuc, uite că și Ioan Groșan – un maramureșean (rima e inevitabilă!) – s-a „apucat”…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: