Proză: Codrina BRAN: Dodi (3) – urmare

 

 

Războiul trecuse şi marile schimbări care urmară nu zguduiseră esenţial pe muntenii din nord care trăiseră mereu din munca la pădure şi confecţionarea ciuberelor. Sărăcia lor se menţinuse constantă şi supravieţuirea era un mod de viaţă învăţat din moşi – strămoşi. Nu făcuseră rezistenţă în munţi şi nici nu aveau de dat socoteală pentru avere. Sărăcia şi întâmplarea îi făcuse să fie acea categorie care se strecurase cu bine printre seismele politice. Rămaşi acolo printre munţii lor în care se auzeau ecourile securii şi al fierăstrăului, cu paşnicele văcuţe cu tălăngi la gât, îşi asigurau supravieţuirea. Acum nu mai era nevoie să trimită la oraş traistele cu mâncare. Copilul lor ajunsese un domn la oraş, aşa că puteau îmbătrâni şi muri împăcaţi. Nimeni de pe acolo nu avea copil doctor. Cei mai norocoşi ajunseseră cel mult  muncitori la poalele muntelui unde se încropise ceva industrie măruntă. Doctorul fusese ocolit de necazuri politice. Avea o origine cât se poate de sănătoasă, oameni mai săraci decât muntenii lui erau greu de găsit, iar drăgălaşa lui soţie era fiică de ceferişti, categorie bine văzută de noua orânduire.

Unii susţin că valurile comunismului au atins pe toată lumea, de la victime directe la altele indirecte, ca undele seismice. Ei fuseseră înafara razei de acţiune. Da, nu fuseseră scuturaţi de istorie. Îşi văzuseră cuminte fiecare de drumul lui. Băiatul prin şcoli, ei pe vârfurile munţilor cu ocupaţiile lor. Auziseră că undeva departe, pe celălalt versant, unii se puseseră rău cu regimul şi se ascunseseră cu arme în mâini, dar sfârşind capturaţi şi împuşcaţi.

Erau dificil de traversat aceste vremuri în care frământările răscoliseră societatea de sus până jos. Dar orice frământare şi zbucium în cele din urmă se aşează într-un echilibru oarecare pentru că, nu-i aşa, omenirea trăieşte în continuare, viaţa îşi urmează cursul. În timp de pace, ca şi în timp de război, în spatele halatului alb şi al instrumentarului, un medic îşi continuă activitatea aureolat cu aceeaşi nobleţe a unei profesii onorate şi onorante întotdeauna, de la Hipocrate încoace. Pe măsură ce anii de experienţă se adunau, locul lui în lumea oraşului era tot mai stabil şi mai important. În timp, se perindase pe la el suficientă lume pentru ca relaţiile lui sociale să acopere întreaga comunitate. Pe de altă parte, reuşise să se aşeze printre ceilalţi oameni cu familia sa frumoasă, echilibrată, ce putea constitui un model. O soţie frumuşică, nostimă şi, totodată, devotată soţului şi copiilor care se născuseră în ordinea ideală , băiatul şi apoi fata. Băiatul avea să devină inginer, profesie de viitor şi bărbătească, sau medic continuând onorabil tradiţia. Augustin era cuminte şi harnic, ocrotit de sus de o mână bună, ce nu lăsase ca tulburările istoriei acelor momente să-l atingă sau să-i distorsioneze calea . În altă parte se întâmpla totul. Războiul, morţii, închisorile, mâna lungă a securităţii. El era imaculat, cu origini sănătoase, cu o căsătorie potrivită, cu prieteni puţini. Avea tot ce-şi putea dori şi nu-şi dorea mai mult decât avea.

Cine a susţinut vreodată că răsturnările şi valurile au lovit pe toată lumea se înşeală. Au fost oameni care şi-au văzut de treabă pentru că era de ajuns să-ţi vezi de treabă, să nu intri în relaţii nepotrivite ca să te contaminezi şi drumul în viaţă se transforma în cărare largă şi netedă. Familia lui de origine îşi ducea traiul neschimbat în noua orânduire ca şi în vechea. Ei fiinţau înafara istoriei, acolo departe, în munţii lor. Pe de altă parte, şeful de gară din Dumbrăveni îşi ducea şi el traiul liniştit, cu leafa de la căile ferate, în gospodăria bine condusă de armeanca harnică şi inventivă, îndreptându-se către vârsta de pensionare sănătos şi robust, îngrijindu-şi grădina. Constantin era mulţumit de căsătoria fiicei pe care a înzestrat-o cu tot ce este necesar unei gospodării tinere şi mai apoi, periodic, cu roadele grădinii şi mici sume de bani,  primind cu bucurie nepoţii în vacanţă. Unde erau marile dislocări sociale, martirii şi victimele? Mai răzbăteau ecouri sau veşti şoptite, dar avea grijă să se ţină departe de oameni şi să se dedice întru totul familiei. Un fugar într-o noapte se refugie în mica clădire a gării  şi năvăli în biroul lui.

– Constantine, ajută-mă !

Era colegul său de bancă din gimnaziu. Auzise că s-ar fi înhăitat cu nişte legionari.

– Doamne!

Atât putu să murmure şeful de gara.

– Dă-mi hainele tale să pot trece cu marfarul prin zona înconjurată. S-a strâns laţul.

Se gândi rapid. Cântări iute riscurile. Avea în dulap o a doua uniformă şi ei erau de o talie. La prima vedere n-ar fi riscat nimic, dar la a doua… Nu avea stofă de erou sau de complice de eroi. El voia să-şi vadă liniştit de familie pe care o vedea ca pe o citadelă în care fiecare membru acţiona ca unul singur, ca un stup disciplinat. Aşa că ieşi din birou, încuind uşa cu cheia şi, în timp ce caraghiosul îşi schimba hainele, încredinţat că vechiul său coleg a consimţit, Constantin a mers alături, în încăperea telegrafistului, şi a chemat miliţia. Într-un sfert de ceas incidentul fu rezolvat şi micuţa gară din sânul miriştilor îşi regăsi liniştea. Acceleratul şi marfarul au trecut la ora stabilită fără nici o întârziere.

Această tradiţie, acest cult al familiei, al evitării a tot ceea ce ar putea aduce dezordine şi dezechilibru in „celula de bază a societăţii” i-au călăuzit permanent pe aceşti oameni aşezaţi şi prudenţi. În vremuri tulburi aceasta este calitatea de baza: prudenţa. Şi Constantin, şi ginerele său Augustin erau nişte oameni prudenţi.

Published in: on 8 Ianuarie 2012 at 12:24 pm  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/01/08/prozza-codrina-bran-dodi-3-urmare/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLasă un comentariu

  1. […] zi: ovidiupecican ivanuşka celucrufrumos  turistclujan  ragnarslife  nicole  rebelu  diversediversificate  […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: