Proză: Adrian BUZDUGAN: Greaţa

 Adrian BUZDUGAN este un prozator pe deplin format. Anul trecut a fost premiat pentru volumul Capela excomunicaților (proză scurtă). Profesor de științe sociale la Brăila. A obținut și premiul Helion 2008 pentru povestire S.F. Date mai multe, împreună cu povestirea Racla lu Caracla pe situl revistei Luceafărul:

http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?id=1342&editie=63

 

 12 august

Nu am intrat la doctor.

13 august

Azi am avut o zi norocoasă; am găsit o grămadă de prune, erau mâncate, dar ideea în sine contează.

14 august

Trebuie să mă duc la doctor, văd lumea prea clar!

16 august

Oftalmologul mi-a zis: “Du-te, mă… tu eşti nebun!”. Mâine mă duc la neurologie.

17 august

Domnul doctor Paiu mi-a zis că s-ar putea să am tumori pe creier. A zis să trec mâine cu primarul pe la dumnealui.

18 august

Primarul e bolnav de rinichi. Eu am făcut o electroencefalogramă şi rezultatul a ieşit bun. Domnul doctor mi-a spus: “Dom’le, fii fericit! Ai un creier curat!”. Sigur este din cauza ochilor.

20 august

Văd lumea din ce în ce mai clar; nu mai rezist, ori mă duc la doctor, ori mă sinucid.

21 august

Doctorul era plecat. Nu mă sinucid.

23 august

“Iar tu, bă?”, m-a întrebat oftalmomlogul. “Iar eu!”, i-am răspuns. Acum i-am povestit de claritatea cu care văd eu lucrurile şi m-a înţeles: “Da, e ca şi cum nu ţi s-ar închide pleoapele…”. Va chema un specialist.

27 august

Operaţie.

30 august

Astăzi am fost la operaţie. Mi-a băgat nişte sârme în ochi, mi-a suflat în urechi până m-a luat cu moleşeală şi mi-a spus: “Gata, totul e în ordine! De-acum o să vezi mai galben, dar problema principală s-a rezolvat!”

31 august

Nu s-a rezolvat nimic. Văd într-adevăr lumea mai galbenă, dar tot clar.

32 august

Mă mănâncă tălpile.

34 august

1. M-am înscris la un club de paraşutism.

2. Mi-am cumpărat o pereche de ochelari fumurii în speranţa că se va mai şterge din claritatea receptării lumii.

35 august

Voi consulta un psihiatru.

35 august (noaptea)

Poate chiar doi.

39 august

Domnul Călugăru, excelent doctor psihiatru, m-a primit bine. Am discutat mult cu el şi m-a înţeles. Părerea lui este că trebuie dat capul mai pe-o parte, dacă îmi las capul aşa, va rămâne în conjuncţie cu Saturn şi voi avea aceeaşi luciditate în priviri.

44 august

Mi-am dat capul mai pe-o parte. Degeaba, văd lumea din ce în ce mai clar şi mi-e greaţă, mi-e greaţă că mai trăiesc.

47 august

I-am spus domnului Călugăru de greaţa pe care continui s-o am şi mi-a spus să mă duc la interne, va vorbi el cu Teo, un maestru în branşă.

52 august

Domnul doctor Teo mi-a luat pulsul, mi-a pipăit substomacul şi m-a privit ironic: “Tinere, dumneata eşti îndrăgostit!… Ori îţi satisfaci nevoile hormonale, ori mai tăiem ceva din stomac!”. I-am cerut timp ca să reflexez.

56 august

Caut, caut o femeie, dar nu găsesc decât imitaţii. Cherchez la femme!…

 

2 aprilie

După zece zile de căutături am găsit! O cheamă Camelia Varză şi e singură la părinţi. Cred că o iubesc.

6 aprilie

Mi-e greaţă. Văd lumea şi mai clar. închid din când în când ochii, dar dacă-i ţin mult timp închişi, mă dor.

9 aprilie

Am întâlnit-o pe Ofelia, cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată.

Simt cum orbesc… şi sunt fericit…

10 aprilie

E teribilă, cântă la pian cu o mână şi face un compot de peşte formidabil. I-am făcut şi versuri: “Iubito cu păr de cauciuc,/Lângă tine sunt un nuc!”

11 aprilie

Mă dor şalele. Mâine se termină luna.

1 februarie

Două săptămâni a durat toată povestea. Motivul e clar, ca artist nu mă înţelege. Văd din nou clar şi dracu’ să le ia de femei! De-acum înainte voi frecventa doar bordelurile.

3 februarie

Mi-e greaţă.

6 februarie

Mi-e şi mai greaţă.

17 februarie

Mi-am făcut operaţie de ulcer, dar acum văd şi mai clar şi mi-e şi mai greaţă.

18 februarie

Domnul doctor Rotaru m-a întrebat dacă am avut o soră când eram mic. Ca să

nu-l deranjez, i-am răspuns că da. “Sigur este din cauza picioarelor!”… Şi cât era de simplu, puteam să jur! Doctorii sunt într-adevăr nişte oameni pricepuţi.

20 februarie

Mi-au consultat picioarele; dreptul trebuie amputat. Domnul Rotaru şi domnul Pascal mi-au zis: “Ori îţi amputăm piciorul, ori te sinucizi!”.

Cred că am să-mi tai piciorul.

22 februarie

Parcă văd mai slab, dar… pare să fie doar o idee.

23 februarie

A fost o simplă autosugestie. Văd clar, mi-e greaţă şi mă doare că sunt infirm. O asistentă îmi tot face ochi dulci, însă am repezit-o: “Fugi de-aci, femeie!”. Mi-e greaţă şi de lume, şi de mine. Iau pastile pentru burtă.

25 februarie

Cumnatul meu a vorbit cu un doctor pe care-l cunoaşte şi acela i-a zis:“Domnu’,

la Malone numai ochii pot fi de vină!”.

27 februarie

Am hotărât să-mi scot un ochi; sunt curios dacă şi aşa am să văd lumea clar…

30 februarie

Nu se mai poate: şi cu un singur ochi, văd tot galben şi clar… Cred că am să mă sinucid.

32 februarie

După-masă îl scot şi pe dreptul.

35 februarie

Deşi mi-am scos ochii, tot văd lumea.

Foarte ciudat…

36 februarie

Am să caut un refugiu în religie.

2 septembrie

Am citit biblia şi patru cărţi de revelaţii pastoral-montagnarde, dar toate acestea m-au lăsat rece. Mi-e foarte greaţă.

4 septembrie

Alina a rămas însărcinată cu mine. Mi-e greaţă. Sper ca greaţa să nu fie ceva ereditar.

5 septembrie

1. Mi-e prea greaţă!

2.Mă strâng pantofii.

6 septembrie

Mâine mă sinucid, mi-a explicat un prieten o metodă foarte eficace, cu ouă.

7 septembrie

Sunt la al treizecişişaselea ou. Mi-e greaţă.

8 septembrie

Mi-e greaţă.

10 septembrie

Mi-e greaţă.

………………………..

 

 

 

CERTIFICAT  DE  DECES

 

NUME: Malone

PRENUME: Robert

VARSTA: 24 ani (neîmpliniţi)

CAUZA DECESULUI: Greaţa

                                                                                                             21 noiembrie ‘91

Published in: on 5 Ianuarie 2012 at 3:45 pm  Comments (3)  
Tags: , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/01/05/proza-adrian-buzdugan-greata/trackback/

RSS feed for comments on this post.

3 comentariiLasă un comentariu

  1. Foarte foarte tare.

  2. Am intuit greşit, cam pe la jumătatea povestirii, zic, i se va tot tăia câte ceva, până când nu va rămâne decât o voce într-un salon de spital, şi vocea se roagă de o infirmieră să scrie în jurnalul aflat pe noptieră, celebrele cuvinte: Iar în rest, tăcere. Ciudată, incitantă, să vedem şi altele.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: