Primesc de la colegul meu, conf. dr. Radu BARNA, următorul text spre difuzare:
către profesorii şi părinţii noştri (actori economici, politici şi sociali)
către autorităţile locale, naţionale şi europene
pentru promovarea unei dezvoltări durabile în spaţiul nostru de viaţă, la
Roşia-Montană
Noi, studenţi ai Facultăţii de Studii Europene din UBB Cluj, în urma aplicaţiei practice de studiu la Roşia-Montană din 14 Octombrie 2011, am constatat că:
– Informarea publicului/publică cu privire la proiectul RMGC este defectuoasă şi distorsionată;
– Valoarea patrimoniului (construit şi minier) şi valoarea resurselor (naturale, umane, culturale şi economice) depăşeşte cu mult eventualele venituri din mineritul cu cianuri;
– Potenţialul turistic este neglijat şi descurajat; prin declararea zonei ca fiind zonă industrială minieră, orice altă investiţie este împiedicată;
– Zona întruneşte mai multe criterii decât e nevoie pentru a intra în patrimoniul UNESCO;
– S-a creat o situaţie conflictuală între interesul privat şi cel general; statul român luând partea celui privat în detrimentul nostru, al oamenilor;
– Degradarea peisajului şi ecosistemului prin exploatarea la suprafaţă;
– Proiectul RMGC reprezintă un dezastru economic, fiindcă numai costurile calculabile ar fi de aproximativ 5 ori mai mari decât beneficiile estimate;
– Există numeroase costuri ce nu pot fi calculate şi ca urmare nu sunt luate în calcul (Ex: 1.581.760 t. substanţe periculoase, din care cianură: 192.000 t.)
– Proiectul RMGC reprezintă un dezastru ecologic pe toată suprafaţa bazinului hidrografic Someş-Mureş-Tisa;
– Limitează posibilitaţile de evoluţie şi dezvoltare a generaţiilor viitoare, în toată ţara, datorită socializării costurilor, pe care noi studenţii de azi le vom plăti toată viaţa;
– Munţii sunt parte a spaţiului nostru vital (apă, aer curat, etc).
Luând la cunoştinţă proiectul noii legi a minelor, care practic ne alienează dreptul la proprietate, conştientizând că proiectul noii legi a adunărilor publice lezează dreptul nostru la libera exprimare,
remarcând că autorităţile manifestă prea puţină transparenţă şi nu respectă mandatul cu care au fost împuternicite şi de noi, tinerii,
observând numărul mare al contractelor de interes public care sunt secrete,
reiterând că scopul societăţii este dezvoltarea durabilă şi democratică
SOLICITĂM
profesorilor şi părinţilor noştri (actori economici, politici şi sociali)
autorităţilor locale, naţionale şi europene:
– Susţinerea şi NU descurajarea societăţii civile, care încearcă să ne informeze asupra adevăratelor dimensiuni create de proiectul RMGC;
– Susţinerea şi NU descurajarea societăţii civile, care încearcă să ne informeze asupra adevăratelor acţiuni ale reprezentanţilor noştri politici;
– Orientarea atenţiei autorităţilor către interesul general şi nu cel privat; şi implicit combaterea corupţiei;
– Încurajarea altor forme de dezvoltare şi de minerit, care să răspundă cerinţelor dezvoltării durabile;
– Abandonarea şi condamnarea proiectului noii legi a minelor;
– Abandonarea şi condamnarea proiectului noii legi a adunărilor publice;
– Din PUG-ul si PUZ-ul comunei Roşia-Montană să fie eliminată declararea zonei industriale miniere pentru ca alte investiţii să poată fi realizate;
– Desecretizarea contractelor care privesc populaţia (în cazul acestui proiect, licenţa 47 şi anexele);
– Protejarea munţilor şi a patrimoniului existent prin oprirea proiectului RMGC.
- Neagoe Delia
- Carahatova Irina
- Oltean Simona-Elena
- Rusu Alexandra
- Dobrean Larisa
- Haman Valeria
- Felderean Anamaria Loredana
- Laura Stan
- Andreea Rusu
- Laura Lungu
- Bágyi Attila
- Bălănean Andrei
- Berdie Adeline
- Pădurean Andrei
- Fogorasi Otilia
- Roşca Anamaria
- Teleky Zsolt
- Christian Florin
- Radu Barna
- Anne Schlömer
- Figan Dragoş-Nicolae
- Kellner Adrian Ionuţ
Ovidiupecican's Blog 
Cat timp majoritatea oamenilor de acolo isi doresc un loc de munca in minerit care este problema celor de la cluj ? Chit ca se schimba declararea zonei ahai sa vina ei cu investitii, proiecte alternative…ceva? Toti care zic ca nu le convine nu stiu sa aduca si alternative
Societatea civilă se pune în serviciul interesului public, care nu se reduce la nevoile unei singure generații. Nu „radem” munții și pădurile fiindcă nea Gică vrea să mănânce mai bine azi, fără să se gândească la ce lasă în urmă pentru copiii și nepoții lui. Așa ar trebui să fie, chiar dacă nu e. Slujbe pentru oameni și politici de relansare economică sunt chemați să dea statul, investitorii privați, oricine ocupă poziții semnificative pentru dezvoltarea acestora. Dacă nu se întâmplă așa, oamenii pot face ceva, schimbându-i pe cei care îi dezamăgesc. Mai bine decât să se mire că un grup de profesori și studenți neimplicați direct în problemă, fără interese partizane de apărat, se implică în păstrarea patrimoniului țării.
Vali, nu nu e problema celor de la Cluj. E problema noastra a tuturor. Si a ta Vali. Pe acesti tineri ii felicit pentru actiunea lor. si zic „Desteapta-te romane” cat mai e timp! Vali, daca incerci sa depasesti putin sfera egoista a propriului eu, ai sa intelegi cat de urgent este sa stopam acest proiect pe care Gold Corporation incearca prin toate mijloacele mai mult sau mai putin oculte, sa-l deschida. Singurul avantaj major pe care-l flutura pe steagul lor de pirati cei de la Gold Corporation, este acela al locurilor de munca. Initial se vorbea de cateva sute. Apoi, au marit exponential numarul, ca sa-si castige adepti, si abia au ajuns la o cifra de 3000 de oameni. Ce inseamna asta? Sa presupunem ca ar fi o cifra reala, desi, eu personal cred ca prima cifra lansata de ei, adica cca 300 persoane, este mai aproape de adevar. Esti constient, sper, ca aceste locuri de munca vor fi platite cu salariul minim pe economie si vor fi valabile maxim 3 ani, pana cand infrastructura va fi pusa la punct. In continuare se va lucra cu echipamente care vor necesita personal calificat. E posibil ca acesta sa fie adus din afara, o data cu echipamentele. Ce zici, s-a rezolvat problema locurilor de munca din zona? E clar ca nu. Despre ceilalti peste 500 000 someri din restul tarii ce sa mai vorbim. Cati munti ar trebui sa mai distrugem ca sa le oferim si lor ceva similar? Personal, desi mi se pare o nedreptate strigatoare la cer sa dam aurul tarii practic gratis strainilor (totusi printre ei e posibil sa se afle si romani de-ai nostri pe care-i vedem la televizor sustinand proiectul si ne miram de ce o fac) cel mai tare ma doare sufletul de muntii aceia care vor fi distrusi. Sunt muntii tineretii mele pe care i-am parcurs la pas in fiecare vacanta din studentie. Cu niste peisaje de basm. Pe care nu-i pot uita. Vor fi dinamitati si macinati pana la ultima roca, iar in locul lor va aparea un urias lac, mai mare decat lacul Vidraru, plin cu cianuri, care va polua ingrozitor toate zonele invecinate, chiar daca, prin absurd, galeata de beton in care vor fi decantate cianurile, va ramane intacta caci cianurile sunt volatile si vor otravi aerul, iar ploaia va fi acida si distrugatoare. Dar ia gandeste tu logic, poate cineva sa garanteze ca nu se va fisura? Nici nu e nevoie sa se produca un cutremur de proportii, ceea ce nu este exclus, simpla miscare a pamantului poate produce aceste fisuri prin care otravurile se vor scurge in pamant otravind apele. Lumea va ramane fara apa potabila pe suprafete vaste. Nu este exagerat sa afirm ca si Delta DUnarii ar putea fi distrusa daca cianurile vor fi purtate de ape pana la Dunare si mai departe, la Marea Neagra. Cu ce se alege statul roman din aceasta afacere? Cu o redeventa de 4% din care va trebui sa plateasca toate costurile de conservare a lacului urias de cianuri si, poate, despagubiri victimelor dezastrului. Vali, constientizezi lucrurile acestea? Sau esti si tu platit de Gold Corporation? Mi-e mila de bietii oameni facuti artisti peste noapte ca sa sustina acest proiect mostruos. Oare nu vor fi pedepsiti ei prin ce vor fi avand mai drag, in cazul in care proiectul (fereasca Dumnezeu) va incepe? Cum vor privi ei in ochi oamenii cand dezastrul se va declansa?
Stimate sau Stimată Cleo,
Vă mulțumesc pentru mesajul și cald, și informat, și nostalgic, și capabil de a depăși toate motivele de depresie cu putință pe care puțina înțelegere a cazului Roșia Montană le evidențiază. De altfel, bătălia pentru acești munți survine după o alta, nu mai puțin importantă, pe care, cred, ne-o mai amintim cu toții. Era pe vremea guvernului Năstase, iar lumea se pregătea pentru distrugerea alertă a Sighișoarei prin amplasarea acolo a disneyland-ului „Dracula Park”. Atunci, până la urmă, societatea civilă a învins. Nu sunt motive de deznădejde, cred că avem, și cei dinafara politicii, o forță redutabilă, pe care, însă, nu toți o sesizăm. Dar uite așa, cu atitudini public asumate, precum studenții clujeni, sau cu dialoguri precum al nostru, cred că nu stăm pe loc ci ne deplasăm, fie și încet, în direcția bună, a responsabilității civice.
Cu condiderație,
O.P.
Oho, domnule Pecican, iată-vă făcând cunoştinţă (în comment-ul de mai sus) cu postacul rmgc. E bine. Ştiu că prima reacţie – viscerală – atunci când te trezeşti că ai luat postaci, e să le dai cu flit; în timp, însă, veţi descoperi că ei sunt foarte utili, fiindcă în balanţă cu inteligenţa lor orice luare de poziţie cât-de-cât raţională devine strălucitoare, ca o sursă, fie ea şi minusculă, de lumină în bezna totală.
Lăsând gluma la o parte – vă felicit (pentru găzduirea mesajului) şi îi felicit, mai cu seamă, pe studenţi. Am şi două… replici pentru ei, deşi, probabil ele le sunt deja cunoscute. Una e personală, cealaltă aparţine poate celui mai fervent apărător al intereselor Roşiei şi ale roşienilor din presa românească actuală:
http://blog.activewatch.ro/rubrica-cetateanului-necenzurat/catastrofa-in-sapte-puncte-mesaj-catre-romani-de-ziua-nationala/
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/haituirea-lui-emil-boc-la-alba-iulia-umilirea-televiziunilor-jurnal-de-ecoterorist-fotovideo-70643.html
şi, fireşte, vă invit atât pe Dvs., cât şi pe studenţi pe pagina de facebook Save Rosia Montana.
Stimate coleg,
Știți dvs. cum merge cu postările de comentarii. Ele ți se propun și, atunci când ești administratorul propriului blog, le selectezi după diverse criterii. Îi admir pe inși deplin opaci, care interzic de la bun început orice comentariu, căci ei își dezvăluie fără complexe natura personală. În ce mă privește sunt mult mai lax: îngădui cu drag postările, cu singura condiție a politeții lor formale. Singurele abateri pe această linie înregistrate pe acest blog până acum veneau de la discipolii filosofi ai eseistului Gabriel Liiceanu. Așa s-a întâmplat. În rest… De înțeles că oamenii vor să rămână la casele lor și să își vândă pământul de sub picioare lui Gabriel Resources sau altora. Principiul vieții mai bune bate orice, nimic de condamnat. Din punctul lor de vedere toți ceilalți care gândim altfel suntem detestabili, fiindcă venim noi să îi obligăm pe ei să trăiască viața în conformitate cu ce vrem noi (și nu vor ei). Absolut rezonabil, căci ni se contestă dreptul de a decide pentru altul (nici nouă nu ne plac decidenții de acest fel.)
Din păcate, problema rămâne. Nu o poate rezolva decât un pachet de politici economice și sociale care… nu vine. Incompetență? Și. E mai grav, însă.
Oricum, mulțumesc pentru invitație, o transmit mai departe.
campania publicitara rmgc cu prezentarea localnicilor, si alte atitudini/actiuni legate de Rosia Montana sunt puncte din formula Mohawk Valley
Stimate Peter Pan,
Precizarea dvs. nu este deloc indiferentă și arată că investitorii canadieni – numai ei? – investesc temeinic în expertiză publicitară, urmând modele verificate. Mulțumesc.
Felicitari pentru ca ati trimis aceasta scrisoare
Buna seara,
In calitate de fost student al Facultatii de Studii Europene (am auzit numai lucruri frumoase despre dumneavoastra, dar din pacate nu am avut onoarea de a va urma cursurile, data fiind specializarea pe care am urmat-o), am o curiozitate: cand spuneti „Valoarea patrimoniului (construit şi minier) şi valoarea resurselor (naturale, umane, culturale şi economice) depăşeşte cu mult eventualele venituri din mineritul cu cianuri” aveti cumva si niste cifre in spate? Pentru ca, la o prima vedere, suna foarte frumos, dar cred ca, daca ati pornit acest demers in interesul public, ar fi bine sa „desecretizam” aceste informatii, pentru a invata- nu-i asa?- publicul ca orice afirmatie trebuie sa aiba in spate un argument. Dat fiind ca aici se face referire la anumite valori comparative, am convingerea ca cifrele sunt argumentul potrivit.
Nu ma intelegeti gresit – nu sunt nici pro, nici contra proiectului Rosia Montana. Recunosc, insa, ca pana acum argumentele din tabara „contra” nu m-au convins aproape deloc.
Va multumesc
Clasic manipularii RMGC: „nu sunt nici pro nici contra dar nu va cred”. Iar daca nu sunteti postac RMGC puneti mana si cititi:
– documentul ASE Bucuresti: http://luptapentrurosiamontana.wordpress.com/2011/02/11/academia-de-studii-economice-despre-rosia-montana/
– Conferinta care a avut loc la UBB despre Rosia Montana, concluziile le gasiti pe UBB Media.
Presa normal ca nu face valva cu acestea. Desi Rezolutia finala a Conferintei de la UBB a aparut in cateva ziare
Bun. Si cand apar investitorii in turism? Maine, peste o luna, la anul?Pentru ca acolo sunt cateva mii de oameni care nu prea au cu ce trai, care nu prea au locuri de munca, care nu prea au viitor. Si eu consider ca RMGC a cumparat presa locala si regionala, si eu consider ca societatea civila este impiedicata sa se manifeste dar nu am gasit inca in proiectele acesteia o SOLUTIE VIABILA.
Am auzit de turism (cine a lucra in turism stie ce inseamna sa investesti, sa pui intr-un circuit o noua destinatie. Asta nu se face de azi pe maine…), am auzit de reconversii profesionale (la 40-50 ani e foarte dificil sa recalifici o persoana, chiar daca aceasta ar face orice din disperare…), am auzi de tot felul de alternative la minerit dar niciuna nu pare a fi sustenabila…
Poate societatea civila sa propuna ceva cu adevarat de ajutor pentru cei de acolo? Daca da, sa puna proiectul pe masa.
Stimate Jay,
Mulțumesc pentru mesaj. Înțeleg iritarea dvs. în fața constatării că nu se găsesc soluții la o problemă de acest fel. Pe de altă parte, cred că este important să pricepem toți că o chestiune care implică nu doar versantul economic și social, pe cel politic și cultural, ci și chestiuni de context, de istorie și de mentalitate, nu poate fi tăiată cu sabia, precum nodul gordian, de cutare sau cutare. Este naiv să se aștepte soluții punctuale pentru Roșia Montană într-un moment al istoriei noastre în care mineritul tradițional s-a dovedit prea scump pentru a se retehnologiza, în care economia românească nu produce, ci consumă și se bazează pe capricioase investiții externe, într-o ambianță de criză economică generală, într-o împrejurare în care alocația pentru educație tinde spre minima ultimelor decenii etc. Nu cred că este serios să ne imaginăm că restaurăm o minimă bunăstare la Roșia distrugându-i, de fapt, patrimoniul pentru o exploatare prielnică vreme de câteva secunde istorice. Nu poți prospera călcând pe cianuri și respirând toxine. Societatea civilă poate contribui cu atitudini, cu sugestii și chiar cu proiecte, dar nu ea deține pârghiile de putere. Dacă reconversiile sosite târziu în viața profesională a unui om nu sunt credibile, de ce ar fi mai credibil tutelajul cuiva dinafară pentru niște oameni care nu pot găsi soluții viabile pentru ei înșiși nici acasă, nici înafara casei? De fapt, vorbind despre Roșia Montană, vorbim despre întreaga Românie și despre eșecul unui anume proiect românesc. Ceea ce spune Băsescu mereu la televizor este, de fapt, că România nu este un proiect fiabil; că nu suntem sustenabili economic; că mâncăm resursele, nu le producem. Din acest punct de vedere nu se poate aștepta la Roșia mai mult decât în restul țării. Dacă vă închipuiți că, în timp ce țara moare, Roșia va prospera – prin investiția canadiană știută – (Băsescu așa își imaginează, se pare), eu aș crede mai degrabă că vă înșelați. Dea Domnul să nu am dreptate!
99% right! societatea civila e cu actiune limitata. dar asta nu exclude promovarea de solutii concrete, fiabile pentru RM, chiar cu riscul de a fi desconsiderate de catre Putere. nu poti seta o agenda specifica, cum e cea de la RM, doar cu flashmob-uri sau cu un festival nu tocmai reusit, aprope ignorand comunitatea locala…
Și eu cred asta. Doar că, noi vorbim de „societate civilă”, omogenizând ceea ce, de fapt, este un areal foarte eterogen plin cu voci individuale (ca a mea sau a dvs.), voci instituționale, voci de grupuri, biserici etc. Acuma n-am idee dacă, în aceste condiții, tot ce a oferit societatea asta civilă pestriță, dinamică și browniană de care vorbim este doar ce ziceți. Dacă e așa, zic și eu: să facem mai mult. Dvs. personal ce idei constructive ați pune la bătaie?
De ce atata disperare pe Rosia Montana?! Situatii grele sub aspect economic sunt in toate zonele miniere (din patrulaterul aurifer) si nu numai. De ce disperarea de a face cineva ceva special pentru cei din zona RM, ca ei sa aiba locuri de munca, sa creasca aici nivelul de trai etc.?Altfel, cei de aici sustin deschiderea acelei exploatari… Dar pentru ceilalti someri si sarmani din zonele miniere, cine, ce face? Trebuie sa se descurce singuri, cum pot, aici sau dincoilo, fiindca s-au inchis mine peste tot si nu s-a creat nimic in loc. Cei din RM considera ca peste ei a venit mana cereasca si ar fi pe punctul de a rata ocazia! Iar Puterea crede ca prin aceasta va convinge ca a rezolvat problema saraciei in Apuseni (in lipsa de altceva mai inteligent … si mai patriotic). De avut insa in vedere ca efectele pozitive sunt restranse pentru noi – tine de legea profitului din orice afacere, dar`mite la una cu aur!, (la proportia de someri si de saraci, vor fi putini angajati si veniturile vor fi reduse pentru tot ce tine de vreun factor autohton – si nu ma simt datoare sa dau cifre: cine nu crede, sa demonstreze ca nu-i asa). Efectele negative se intrevad de proportii mult mai mari: in primul rand saracirea unui zacamant; apoi, retezarea perspectivelor unei alternative; sa nu mai vorbim de poluare! Este evident ca cei care ar urma sa „platim” fara sa fi avut vreun beneficiu am fi mult mai multi, chiar limitandu-ne la generatiile actuale … dar ar fi si cei care vin dupa noi! (Zona mea va resimti poluarea, iar eu si copiii mei vom avea de suferit – fara ca noi sa fi avut vreun beneficiu. Si ca mine, sunt milioane!) Vocea poporului ar trebui auzita … si ascultata!
De acord, dragă Livia! Mulțumesc pentru intervenție, fiindcă tu trăiești de ani buni în Apuseni – în inima lor, ca să zic așa – și ești calificată în repunerea pe tapet, în termeni mai largi, a problemei.
În contextul ăsta aș aminti și eu că problema sărăciei la moți e endemică, o moștenire istorică niciodată cu adevărat rezolvată. Nici acum să nu fi venit încă vremea abordării ei complexe, responsabile, cu rezolvări etapice, dar de perspectivă? Uite cum chestiunea Roșiei Montane, punctuală, chiar dacă importantă, ne poate duce către o dezbatere recalibrată, mult amplificată…
La probleme asemenea se dau (sau ar trebui) solutii asemenea. Iata un exemplu de foarte departe, dar instructiv (vezi ultima poza si comentariul): http://fr.news.yahoo.com/blogs/journal-de-bord/les-photos-de-la-semaine-du-18-au-25-novembre.html.