Hrisov rupt pe la jumătate din arhiva Turanu. Textul pare un fragment epistolar în versuri, probabil din prima jumătate a sec. al XVII-lea, paternitatea revenindu-i lui Vasile sân Timofte din Cricalău, cămărașul de-al treilea, prezent și în alte documente din același pachet. Adresanta este sora acestuia, Maria, soția logofătului Ilie, fiica fostului mare vornic Jurașcu. Mostră de improvizație poetică, îmbogățind cazuistica literaturii române în versuri din epoca modernă timpurie, care demonstrează că acest gen nu a fost cultivat doar de rapsozi orali anonimi, la o margine a spectrului, și de reprezentanți ai înaltei elite dinainte de Miron Costin și Dosoftei, ci și la nivelurile de jos ale nobilimii (O.P.)
Una de la Vasâlie, frate bun, cătră Măriuca logofeteasa, soru-mea,
Frundză vérde, de pân codru,
Unde io m-am întâmplat,
Și leși cu tatari să bat,
Ca să pună domn Muldovii,
Dară nime n-ar istovi
Să slujască pe cel ce-i
Domnul nostru cu temei,
Domnul nostru
I domn mare,
De nimeni frică n-are
Nice pic de tulburare
De e ploaie ori e soare,
Că și io m-am întâmplat
Când pin codru-a săcerat
Hâda cea ce coasa-ascute
Tăind capetile multe
Fost-am și la o bataie
De-a curs sângele șiroaie
Ș-am scapat cum am scapat
De Măria Ta n-am uitat
De aici din poieniță
Îți trimet aici jelbiță
Să mă erți de ț-am greșit
Că sunt tare ostenit
Vinișoru s-au gatat
Leahu iar e mort de bat
Turcul zace mort sub peri
Tătarii-s precum muieri
Ce-a pierdut ce-avea mai sfânt
Ci-acmu mușcă den pământ
Ovidiupecican's Blog 
… de unde se vede ca tot Moldova îi fruncea!
dapăi cum?! 🙂
… ba se vede că sunt nişte lăudăroşi, care a fost tactica lor salvatoare? … a moldovenilor… dacă se băteau cu tătarii, erau la pace cu ceilalţi, se băteau cu leşii, prieteni mari cu turcii… numai că Ovidiu Pecican, ocupat cu literatura, nu prea a citit istorie să ştie de aceste subtilităţi politice pe care moldovenii le stăpâneau deplin, şi într-o singură poezie îi face knok out pe toţi. Şi eu sunt un patriot înfocat, dar ce-i prea mult, îi prea mult!