Proză: Patrizio TREQUATTRINI: Obsession

Patrizio Trequattrini s-a născut în 1958 la Roma. La sfîrşitul studiilor liceale a colaborat la pagina culturală a cotidianului “L’Umanità”. A absolvit studii de Filosofie teoretică, la Universitatea “La Sapienza” din Roma, cu o teză despre Giovanni Gentile. A predat filosofie, istorie şi materii literare în diverse licee italiene.

În 2007 a publicat romanul Il ricatto (Şantajul). În 2008 a publicat tragedia Furio.

Din 2009 predă italiana la Colegiul Naţional “George Bariţiu” din Cluj-Napoca.

În 2010 a publicat versiunea română a tragediei Furio. În 2011 a publicat versiunea română a cărţii Şantajul.

 

traduceri şi prezentare de Laszlo Alexandru

 

De-aici ajung în mai puţin de zece minute pînă în cartierul Zorilor. Am destulă vreme să fac o baie lungă şi minuţioasă. Aşa o să-mi pot lua cămaşa curată şi sacoul cel bun. Îmi voi îmbrăca hainele cele mai frumoase. Sacoul îmi vine perfect, l-am plătit cam scump, dar ia uite ce bine-mi şade fără vreo cută. Iau un taxi şi spun să mă ducă la “Obsession”. După nici zece minute, şoferul mă lasă lîngă uşă. După ce intru şi îmi las pardesiul la garderobă, cobor pe o scară care mă duce la subsol, în peştera cu distracţie, fum, aburi, parfumuri, sunete. Au venit deja numeroşi tineri şi tinere, dar cei mai mulţi urmează încă să ajungă. Băieţii sînt îmbrăcaţi destul de normal, sînt curaţi, parfumaţi, dar hainele lor nu sînt mult diferite de alte situaţii. Fetele sînt foarte îngrijite, şi-au pus un parfum nu oarecare, ci parfumul lor personal, au îmbrăcat veşminte minunate, care le fac mai frumoase decît în realitate. Aproape toate au haine scurte, care le dezgolesc picioarele. Nu sînt fuste mini ameţitoare, sînt rochii întregi, care te buimăcesc prin frumuseţea pe care o dezvăluie. Dar nu e vulgaritate, ci multă fineţe. Totul e în regulă, totul e aşa cum trebuie să fie. Muzica din discotecă începe să te învăluie şi să-ţi cucerească mintea. Mă simt în largul meu în semiîntunericul care mă înconjoară, cu muzica aceea ritmată, la un volum suportabil. De fapt este o situaţie odihnitoare, relaxantă: nu e nimic de înţeles, nici un concept dificil de disecat, nici un efort de a pricepe. E de-ajuns să auzi, doar să auzi şi să priveşti, să auzi muzica îmbietoare şi să priveşti ţinuta maiestuoasă a fetelor, mişcările lor languroase. Şi încă nimeni nu dansează. Dar se observă ici şi colo cîte un gest, cîte o nestăpînită şi uşoară mişcare din genunchi, cîte o fluturare a palmelor. Începe să se simtă electricitatea pe care muzica o transmite şi care iradiază în trupurile tinere, dar şi într-al meu. Cîteodată o undă mişcă involuntar siluetele ce se zăresc în penumbră. Este deja amuzant şi plăcut aşa. Dar cînd vor începe să mai şi danseze… Mă învîrt prin local cu paşi lenţi, privesc cu aviditate chipurile nenumărate ale tinerilor senini şi le sorb şi eu bucuria. Nu mă întristez pentru tinereţea trecută, nu deplîng vîrsta aceea, la care niciodată nu m-am simţit bine. Le privesc fără invidie tinereţea şi încerc să-mi întipăresc în suflet emoţiile pe care ea mi le provoacă. Am multe de învăţat de la aceşti adolescenţi, care ştiu cum să stea laolaltă cu toţii fără duşmănie: nu există între ei vreun gest grosolan sau lipsit de respect, nici pomeneală de aroganţă; nu e nici o făloşenie a frumuseţii, a iscusinţei ori a vreunei alte calităţi; nu este acea superioritate răutăcioasă, azvîrlită gratuit în obrazul celorlalţi. Sobrietatea, graţia şi buna-cuviinţă reprezintă ingredientele identităţii lor. Chiar nefăcînd nimic, doar limitîndu-se să asculte şi să privească, timpul trece foarte repede. Grupurile adunate în cerc, în jurul divanelor pe care şi-au aşezat energia îndată ce-au intrat în discotecă, se apucă să-şi agite tot mai mult tinereţea trepidantă. Mai întîi fetele încep să-şi mişte fundul şi şoldurile în ritmurile muzicii. Şi dacă într-o parte un mic grup se linişteşte, în altă parte a localului vreun alt grup se avîntă să-şi dezvăluie, în agitaţia dansului, încărcătura de tinereţe şi vitalitate. Mi-ar plăcea şi mie să dansez în aceste ritmuri răpitoare, aş vrea, dar nu pot. Acum e un grup mai numeros de fete şi băieţi, care şi-a făcut loc aproape de centrul ringului de dans. Mă uit la picioarele fetelor, înfăşurate în cizmuliţe elegante, care practic sînt nemişcate, în timp ce fundurile s-au dezlănţuit, şoldurile descriu oscilaţii uimitoare şi foarte rapide, umerii şi braţele triumfătoare vorbesc. Nici măcar unul nu dansează ca şi celălalt. Fiecare contopeşte în dans propria sa îndemînare, propria sa creativitate, fiecare îşi mişcă trupul după sentimentul care îl stăpîneşte în clipa aceea, după privirea pe care o vede, după fata sau băiatul care îi dansează alături. Nimic nu e previzibil, nimic nu poate fi stabilit dinainte într-o discotecă; nu ştii dacă va apărea plictiseala ori exaltarea, dacă vei fi obosit ori tîrît într-un dans nesfîrşit, din care îţi va fi cu neputinţă să mai ieşi. În seara aceasta m-aş azvîrli în mijlocul lor, aş începe să inventez figuri şi poziţii de dans. Nu îndrăznesc s-o fac, iar atunci admir spectacolul: deja aproape toţi tinerii s-au aruncat în mijlocul dansului, care are în sine ceva sublim. Şi privesc cu încîntare fetele, care sînt mai pricepute şi mai fascinante decît băieţii, şi sînt atras, dintre ele, de cele două sau trei mai îndemînatice; pînă cînd mă îndrăgostesc numai de una: este cea mai grozavă, cea mai frumoasă, cea mai senzuală. Are ceva în plus faţă de celelalte, poate zîmbetul inefabil, poate trupul mai armonios, sau privirea mai captivantă, poate, pur şi simplu, emană mai mult erotism decît toate. Nu mă opresc din a-i urmări evoluţiile pe ringul de dans, are o energie de nestăpînit, este foarte rapidă atunci cînd e nevoie, o autentică regină a discotecii. Atunci cînd găseşti una aşa pricepută şi tot mai scufundată în ritmurile dansului, tot mai uluitoare în invenţiile sale, tot mai suverană, rămîi vrăjit şi ai sta înţepenit s-o admiri toată noaptea. Ce poate fi mai frumos decît o fată superbă care dansează?  Ce lucru deosebit şi atît de intrigant are dansul la discotecă, în comparaţie cu orice alt tip de dans? Am senzaţia că ascunde un erotism nedeclarat, dar sfîşietor, o prelungită semnalare şi expunere a sinelui celui mai ludic, o manifestare de intenţie privind eliberarea propriei energii instinctive şi vitale care ţîşneşte. Cu toţii sînt mînaţi de un curent plăcut şi misterios, ca un orgasm, cu toţii sînt nişte păpuşi în mîinile Erosului. Rămîn patru ore scufundat în mijlocul senzaţiilor violente, ca sub efectele unui drog, adîncit în bolgia aceea de emoţii care evocă tinereţea. Apoi urc înapoi cu mintea pe versantul care mă readuce din subsolul carnavalesc şi eliberator, la suprafaţa sobră şi cunoscută. Îmi îmbrac pardesiul, pe care îl recuperez de la garderobă, ies pe stradă, îmi reiau locul în rîndul normalităţii. Aerul rece al serii îmi alungă aburii plăcerii, ameţeala emoţiei. Simt că am lăsat fericirea acolo jos, dar sînt oricum fericit că am întîlnit-o.

Anunțuri
Published in: on 1 Noiembrie 2011 at 10:34 pm  Comments (2)  
Tags: , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2011/11/01/proza-patrizio-trequattrini-obsession/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. citim si noi!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: