Măriei sale Vodă…
Măria ta, Luminate Doamne,
Trecui cu bine de toate cele lăsate în calea mea becisnică și acmu sunt la liman, unde m-ai trimes și duc la împlinire ce ai dat poruncă. Ca să știe Măria Ta că sunt cu toate cum se cuvine și negreșit ca săgeata din arc sburată fac ce se cade făcut ca lucrul să nu șadă în așteptare deșartă și să am ce trimite cătră Măria Ta în cât mai scurtă vreme. Numai de-ar agiunge vorbele la Măria Ta și să te afle în paza Domnului, iar dușmanii den toate părțile să plece cu vântul, ca pleava.
Ce tot prin pasăre dă-mi de știre așa cât să pricep. Care lucru știe prea bine Măritul vel logofăt cum să-l tocmască.
Slugă credincioasă,
Anunțuri
„Ce tot prin pasăre dă-mi de știre așa cât să pricep.”
Fascinant: iata, „Fan-curier”-ul epocii! Adica… porumbelul!
Inca o data, draga Ovidiu, te indemn spre publicarea in volum a acestor texte, spre a putea face o „arheologie” a intregului „sit”!
Ovidiu! Eu de-abia acum îmi dau seama că cel de pe cal ești tu!
Chiar dacă nu are legătură,
Îți doresc un nou an universitar cât mai bun!
Se vede și că mă cam strâng cizmele? Le-am luat de la unul cu două numere mai mic în tălpi… Hahaha!
Dragă Livia, îți țin și ție pumnii, să ai parte numai de bine în anul școlar abia început.
Ovidiu