Surioară bunî, Mariea,
Ci-au fost au fost, iaca, și n-am ce-i face… Dară să știi dumneata că eri, cam pe la nămiezi, mi-au căzut în spati, numai ce lasasem poteca, mai mult di-o gramadă di nogai, cu cușmele lor puțind de-ați mutare nasul. Iute m-au congiurat cu șpăngile lor covoiate pe dinafară, gata ba să mă scurteze de-un cap, ba să-mi reteadze cât ai gândi vreo mână de-aș fi umblat la fierul tăietoriu cu care umblu încins mai mult de-o formă. După ce m-au trântit de pe cal, răsturnându-mi toate ceala, au bagat di samă la cernelurile și peanele mele și s-au lasat și ei gios, de-ampregiur, vinind mai aproape și sufându-mi acru în față și în ciafă. Apoi a trebuit să li aștern un hrisov cu buchi de-ale noastre, ba cu cârmâdziu, ba cu de-a rădăcinii, și cu ciornâi, care i-au făcut de-au lăpădat de pe ei, unul ca altul, platoșele că cică să le scriu câte o buche, vai de felul lor. Ci daca i-am înscrisu un „az” primului derept pi pept, asupra inemei, au vrut și al doile, mai cătră umăr, la brațu dirept, iar un al triilea au pus degitu pă osu denafară la picior ci acolo au vrut să-i direg un „buche”. Care toate le-am făcut pi plac. Numai unul ce să ținea mai simeț ș-au luat el o pană și, scoțând din nadragii ceia flendurii spurcăciunea, ș-au pictat pi ea Domne păzește, ci-au știut el. Care toț a râs și s-a dat pi gios de-ai fi dzâs că amu îi ia Mehmet la dreapta lui. Ș-au dat mai mulț de ei și pi față cu cârmăziu. Dară m-a lăsat să mă duc și mi-a dat și felii de pastramă tari, di chiatră, ci-am zis că n-am ci face cu ia, dară tot n-au pradat-o în codru, ce și acmu e cu mini.
Vasâli
Ovidiupecican's Blog 