AMEDEO (8): ROMÂNIA: Alte manifeste de generație

 În general scriitorii tac chitic despre muzica vremii lor. Aici se simt descoperiți. Nu dă foarte bine să te dezvălui în privința asta, dacă tot o faci, atunci pariul se cade să fie pe valori recunoscute. Sau măcar pe ultimul răcnet al mondenității muzicale.

Mărturisesc că, format de mic într-o ambianță muzicală, printre ghitarele electrice și tobele fratelui meu mai mare și ale colegilor lui de generație, și descoperind muzica clasică abia după detașarea de pisălogelile de la orele de muzică și abonamentele obligatorii la concertele Filarmonicii (apropo: ce păcat că astăzi nu se mai fac!), astăzi mă simt dezlegat de vechile, potențiale, inhibiții.

Pot vorbi, așadar, pentru o clipă de muzica unei generații care nu mai este a mea, dar care este și a mea, căci crește și se formează alături de mine, după cum altele, deloc neglijabile, m-au precedat.

Aș reține aici câteva sugestii care mi-au reținut, la vremea lor, atenția prin caracterul lor de manifest civic și care nu îmi par nici acum deloc dezagreabile.

PHOENIX: „În umbra marelui urs”: http://www.youtube.com/watch?v=suQaqhi2R90&feature=related

Cine nu a trăit în România dinainte de 1989 nu are cum pricepe și simți recapitularea amară a „tinerilor furioși” de odinioară de la Phoenix. Dar poate înțelege și simți dorința imperiuoasă exprimată de băieții de la VUNK.

VUNK: „Vreau o țară ca afară” http://www.youtube.com/watch?v=hYZ2cwhVCcw&NR=1

Exasperarea din textul lui Puya este, astăzi, a multora.

PUYA feat KAMELIA and GEORGE HORA: „Change”: http://www.youtube.com/watch?v=qQhWnI-E5rc

Și chiar dacă nu împărtășești sarcasmul cioranian din partitura celor de la Guess who, revoltați până și pe invconvenientul de a se fi născut aici, piesa lor rămâne un posibil prilej de meditație.

GUESS WHO: „Locul potrivit” („Noi în anul 2000”): http://www.youtube.com/watch?v=khQVgJYMeME&feature=fvst 

În fine, sound-ul și cuvintele formației B.U.G. Mafia dau o impresie imposibil de ignorat în piesa ce poartă numele țării noastre.

B.U.G. MAFIA: „România”: http://www.youtube.com/watch?v=26v-LwKpSKY

Poți trece, firește, pe lângă toate acestea, fiindcă nu reprezintă nimic din muzica pe care o asculți spre delectare, în clipele de bucurie sau de tristețe. Treci, de altfel, zilnic și peste clișeele manelelor – care provin, totuși, dintr-un ethos de neignorat (măcar pentru că reprezintă o parte copioasă a populației făr busolă printre siluetele căreia te strecori și, uneori, crezi că poți vorbi și în numele ei).

Dar merită să ASCULȚI, odată în viață, CU ATENȚIE ce poți afla din aceste câteva piese muzicale.

Anunțuri
Published in: on 24 Septembrie 2011 at 3:15 pm  Comments (2)  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2011/09/24/romania-alte-manifeste-de-generatie/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. Draga Ovidiu,
    cu celebra piesa a lui Nicu Covaci, m-ai atins la o coarda foarte sensibila. E piesa pe care o ascult ca pe un „rezumat” interogator al propriei vieti (poate, al unei intregi generatii).
    Intr-un fel, e bine ca aceasta superba melodie (categoric protestatara, nu resemnata), nu „rezoneaza” la fel in „urechile” tinerilor de azi. Dar,nu numai Phoenix era in rezonanta cu generatia mea, pe linga alte formatii celebre din lume, ci si Aurel Stroe sau Liviu Glodeanu, de pilda. Ceea ce spune mult, nu-i asa?

  2. Să știi, dragă Vasile, că și pe mine m-a surprins. Mai cu seamă că înainte de plecare, oricât s-ar cosmetiza acuma situația de atunci (1973-1974), PHOENIX devenise o formație de rock cvasi-oficială. Chiar Nicu Covaci făcuse voltă spre naționalism și folclor, începând cu discul MUGUR DE FLUIER (în cartea lui de amintiri dictată și înregistrată cu Tinu Pârvulescu, Bela Kamocsa, component al primului PHOENIX, cu Moni Bordeianu și cu ceilalți băieți inițiali, bateristul Costin Petrescu fiind printre ei, spune clar că el nu a mai aderat la formula cea nouă, preferând să treacă la jazz.). Cântau mereu pe la Cenaclul FLACĂRA al Păunescului și îmi amintesc că nu era cronică la cenaclu publicată de revista omonimă să nu îi pomenească, să nu îi arate, chiar, în poză.
    S-a petrecut, în principiu, altceva: era nevoia lor imperioasă de mai multă libertate, de scăpat de sub tutele și cenzuri, plus mitul Occidentului. Sperau și ei că vor face săli pline în Vest… N-au făcut. Așa au înțeles că, de fapt, AICI erau geniali și iubiți, nu dincolo, în anonimatul altui ethos…
    Iar după 20 de ani, odată cu bătrânețea, înțelegând și cum stă treaba cu postcomunismul nostru venal și corupt, a scos acest cel mai bun text pe care l-a dat vreodată Covaci.
    E acolo, cum spui, viața unei generații, cu iluziile și deziluziile ei…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: