Poezie: Marin SLUJERU: Grădinile neascultate

Poezia lui Marin SLUJERU, filosof de vocație și profesor de inspirație, coboară spre cititor din Maramureș, dar aparține unei modernități asimilate. Spirit civic, dar scriitor (prea) discret, el descinde – ca poet și memorialist – intermitent printre cititorii lui care, descoperindu-l, nu îl mai părăsesc, așteptându-i cu răbdare ofrandele. Selecția prezentă de inedite este primul semn bun al recoltei acestei toamne. Bun venit, Marin SLUJERU, în acest spațiu, pe acest blog! (O.P.) 

 

AZI NU SE FILMEAZĂ

plouă, vântul bate pieziş

oameni cu gulerul ridicat se grăbesc

la locul lor natural în compoziţie

umbrelele se dau peste cap  la fix

…………………………………………………..

un  fluviu de maşini târător prin oraş

deasupra toamna distribuiefrunzecolor

semafoarele filează foarte feeric  

 LINIŞTE

noapte de toamnă  

creierul tace chitic

„psst!”…,  pe muţeşte –

să auzim, să auzim… 

ÎN CENTRU       

aceleaşi biciclete bibilite rezemate de vitrină,  

de câte ori apare o nouă cafenea –

sunt băieţii eterni de la marginea oraşului,

ascultă muzică, discută fotbal, chelneriţele nu-i interesează   

îmi imaginez grădinile neascultate şi Râul –

de-o vreme, copacii au frunzele tot mai  mici, mai picturale, mai puţine

TRECE VARA

tineri privind în nemişcare

s-a aşternut  liniştea în cafenea

fie aceasta o  reverenţă iminenţei lui Septembrie,

frunzelor ce vor cădea

DUPĂ

 

sfârşit de August mai tăntălau, mai tolomac

şi decât burlacii de la marginea oraşului

mai mătăsos decât figuristele  de pe centru,

fercheş, înalt cât figuriştii

şi nu mă pot bucura, că se trece

şi nu-i nimic după

FEREASTRĂ

cade un fluture galben – deja –

de mâine încep frunzele

AER FĂRÂMICIOS

soarele scaldă degeaba muşcatele

simt asta la intrarea în bloc

atât de rău le-a muşcat frigul azi-noapte

– jale la ferestre, prăpăd prin balcoane

schelete de flori, praf şi pulbere de petale

ÎNGER OCTOMBRIN

nu te cruci de  bătrâneţea mea

nu te minuna nu mă căina

ea mi-e  pavăză  înger cuib

cum trec, mă păzeşte de vuiet

totdeauna e cu mine

şi mă-nvaţă-a face bine

în tot locul mă-nsoţeşte

şi de  rele mă fereşte, amin!

 

 

OCTOMBRIE, DOAR

îţi spun poemul despre îmbătrânire

nu încă, mai târziu, nu acum –  îmi spui

– mai târziu sare asupra mea, îmi va fi prea aproape

şi cu preaaproapele eşti absolut singur

doar  trăieşti –  nu scrii –  rămâne neştiut totul

aşa că scriu acum – cât n-a venit  încă

Published in: on 7 Septembrie 2011 at 8:17 am  Comments (3)  
Tags: , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2011/09/07/poezie-marin-slujeru-gradinile-neascultate/trackback/

RSS feed for comments on this post.

3 comentariiLasă un comentariu

  1. Mă bucur să-l întâlnesc din nou pe poetul Marin Slujeru în… Cluj! (Chiar dacă doar într-un cartier virtual al lui). Dar, nu pot exprima mai bine această stare decât a făcut-o adânc regretatul nostru prieten, marele poet Ion Zubașcu, atunci când Marin a „petrecut un sejur” și la „Pavilionul” meu virtual „de oaspeți”:
    „Mă bucur să-l regăsesc pe Marin Slujeru în micul grupaj de texte “Reminiscențe”, la fel de viu și dens, deși aproape volatil ca om, în tentativa de a capta vânzoleala vremurilor și destinele tragice ale înaintașilor care s-au succedat în propria familie, reușind să prindă ecourile lumii petrecute în pânza freatică a memoriei sale, în pulsația vie a sângelui său de acum, țesând cu mijloace aparent puține o frescă palpitantă, care poate deveni prin extindere operă valoroasă, fremătătoare de istorie și viață.” Sper să ne reîntâlnim curând la Sighet, la Festivalul de poezie!

    • Dragă Vasile,

      Tocmai mă întorc din atelierul de pictură al colegei noastre, poeta, prozatoarea și plasticiana Mariana Beaujean, unde te-am întâlnit, inconfundabil, locuind maiestuos spațiul unui tablou al celuilalt artist al locului, pictorul Ghiorghiță.

      Mă bucur să reînnodăm vorba, mai cu seamă în tovărășia poeziei lui Marin Slujeru, printre grațioasele crochiuri de propilee ale căruia putem adăsta cu tihnă la inimă și cu deplină acuratețe a privirii interioare.

  2. Sunt onorat și, desigur, copleșit de atenția ce mi-o acordați – doi intelectuali de referință ai Transilvaniei și ai României… Probă că toleranța este direct proporțională cu valoarea omului – cum spunea regretatul meu profesor Jean Bălin. Să credeți în considerația mea pentru dumneavoastră, chiar dacă nu atât de manifestă precum s-ar cuveni.
    Mulțumiri, Marin Slujeru


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: