Ziua de 28 iulie este, în calendarul acestui blog, Ziua Leului (deci a Leoaicei). O aniversare ca aceasta nu poate trece neobservată, mai cu seamă când Leoaica s-a convertit, de la o vreme, în cel mai vestit bucătar-povestitor al toposului de față. Nu va trece mult până când un prim volum de povestiri-rețete va putea fi înmânat unei edituri dornice de răsfățuri narative și culinare.
Deocamdată, cel care scrie are privilegiul de a scoate la iveală două documente fotografice din arhivele imaginarului scriitoarei Elena Cesar von Sachse, vorbind despre trecuturi trăite sau/și alternative, de utopiile ficțiunii și de realitățile subiectivității atotstăpânitoare.
O ipostază posibilă, din vremea tensiunilor altui continent între Nord și Sud; o reconstituire ipotetică, pătrunsă însă de spiritul acelor vremuri…
Și un portret de grup din periferia anilor 60, probă de neorealism italian la Carpați și pe Mureș, acut în prezentul pe care îl iscă și nostalgic precum orice privire a viitorului asupra Cartierului de Vest dintr-un odinioară personalizat.
… Și, pentru a veni în prezentul etern, indestructibil și continuu, să o urmăm, cu voia voastră, prieteni, pe autoare în lumea fanteziei artistice unde muza nu adoarme și nu se preschimbă niciodată: un profil de monedă, împreună cu o modă care nu a venit încă deși va mai trecut pe aici, și o prezență contextualizată într-un concurs internațional de coafură, unde divele aduc o incredibilă savoare și o aromă de San Remo (Elena la dreapta).
Minunate monade din care proza, poezia, vibrația cresc fără ezitare, neîncetat, regenerându-se de la sine… În mod cu totul misterios – ori, cel puțin, inexplicabil, imaginile ajung să se instaleze princiar în conștiința privitorului, crescând și dobândind în amintire reliefuri epice.
Probabil frumusețea are un singur chip și mereu pe acesta îl modelează lumina interioară. Bine întreținută, ea arde nestinsă și își transmite puterea chiar și dincolo de convențiile pixelilor. Zic dar numai atât: