La Vasilie sân Timofte, ot Cricalau i Mașnița,
Safta sluga cluceresei Stănica ot Bărșești dă dzâuă bună. Și să să știe că la noi la moșâie toate ar hi cum să cuvine, dară e mare zbucuium și suparare. Că eri măria sa s-au perpelit și n-au mai voit a mânca și a bé nemică, ce cum am lasat în ietacu dumneei așa au și venit napoi tăvița cu toate pă ea. Ci m-au pus de au fost cu sâla să macin tăti și de post, și de dulce, eară dupe turtile di mei cu borș di pui au urmat terciul cu macriș și polpă di oae, care pentru nemică în lumea aiasta boieroaica mé n-ar fi lasatu altă cândva și ce să mai fie daca nice bahlavalilii și plășintili cu poale la brâu nu a-ncăpu decât la gura mé. Care au fost așé că m-am aținut pre urmă în dosul cășilor din fundul ogrăzii și am dat napoie totul de unde au vinit la un tofiș și m-au luatr cu frig și arsură la grumadz și la lingorică…
Au nu vedzi matale cum ni dam di ciasul morțâi ca sa nu ni-i uiț iar matali șădzi pân striini i nu mai vini la doamna noastră?
Să nu va fii cu suparari, boierule, că io ce dzâce, aia pun aici la scrisoare,
Safta
Ovidiupecican's Blog 
Lasă un răspuns