Proză: Lucian POP: Ţigara electronică

     Dan se lăsă de fumat şi, ca să aibă spatele asigura,t îşi cumpără de pe internet o ţigară electronică. Când trăgea din ea i se aprindea la vârf un beculeţ roşu şi din muştiuc îi ieşea un fum, este drept, mai alb decât fumul de tutun, dar insipid şi inodor.

    Dan le mărturisi prietenilor că ţigara electronică nu este chiar atât de simplă precum pare. Este compusă din patru compartimente detaşabile. Luate de la vârf către muştiuc, acestea sunt: compartimentul magazie pentru bateria ce alimentează întreg sistemul. Tot în acest compartiment se găseşte un rezervor în care încap cinci picături dintr-un lichid special cu vagi şi amăgitoare urme de nicotină. Urmează celula de control şi armonizare, prin care îţi reglezi cu ajutorul unei mici şurubelniţe debitul de fum, intensitatea becului-jar  şi procentul de nicotină, care din start este de zece ori mai mic decât într-o ţigară adevărată. De asemenea, celula de control te avertizează prin semnale sonore când bateria ori lichidul sunt pe punctul de a se epuiza. Vine apoi compartimentul care le inspiră  profanilor un respect amestecat cu teamă. Compartimentul atomizator. Trecem pe lângă el în vârful picioarelor şi ajungem la ultimul compartiment. Filtru. Aşa se numeşte şi are rolul de-aţi da un sentiment de saţietate când tragi cu poftă din ţigară.

    Şi ce păţeşte într-o zi Dan?

    Intră în barul „ Anticariat”, un bar de buzunar cu numai trei mese. În bar un singur client, ce şedea placid pe scaun cu braţul sprijnit de masă, iar de la încheietura mâinii, îndoit peste marginea mesei, podul palmei îi atârna lejer cu cu toate cele cinci degete aproape drepte, cuprinse de linişte. Ocrotită între degetul arătător şi cel lung, îi fumega o ţigară. O fumegare absentă, ca aerul ce înconjoară un cal înhămat la căruţă ce aşteptă atemporal întoarcerea stăpânului intrat în magazinele din jur.

     Dan, un obişnuit de-al casei, îşi deschise un zâmbet sărbătoresc spre barman. Barmanul şedea la tejghea în picioare, cu capul aplecat deasupra unui rebus.

 Dan se aşeză milităreşte pe un scaun şi cum nu avea timp de pierdut, făcea parte din categoria celor care niciodată n-au timp de pierdut, pocni autoritar din degete:

 – Un coniac!

 Cu o mulţime de semne de întrebare în cap, barmanul îi turnă şi-i aduse coniacul la masă. Bine stabilit pe scaun, Dan îşi scoase din buzunar ţigara fermecată şi începu să pufăie încântat. Fumul ieşea generos, neverosimil de alb, becul pâlpâia prompt, roşu.

Nici clientul placid, nici barmanul nu-l băgară în seamă.

    Deodată ţigara muri. Dan trase cu disperare din ea, ritmic, degeaba, nici un jar roşu, nici un fum alb. O învârti iscoditor pe toate părţile, o scutură insistent, dacă avea ceva blocat să se deblocheze. Nici un semn de viaţă. Oftă şi se uită după un gest cât de mic de compasiune, atât la barmanul scufundat printre pătrăţelele rebusului, cât şi la clientul placid.

     Fiecăruia însă îi este dat să-şi poarte crucea de unul singur.

     Îşi deşurubă resemnat ţigara şi acuma pe masa lui se găseau patru segmente albe, două mai lungi, două mai scurte. Le luă la purecat. Suflă zgomotos în filtru. Nu el era de vină. Mută delicat atomizatorul cu doi centimetri mai încolo decât locul în care stătea bine mersi. Scoase apoi din  buzunarul pieptului o şurubelniţă mică şi umblă cu ea la cele trei şuruburi ale armonizatorului. Fără nici o speranţă, doar să se afle în treabă. Se uită apoi urât la compartimentul magazie. Chiar în dimineaţa aceea îi completase lichidul cu două picături şi îi verificase bateria.

     Ce poţi face într-o asemenea situaţie? Numai să protestezi, şi încă în mod public. Strigă la clientul placid:

     – Nu mai încapi de escroci, dai o groază de bani pe prostiile lor. Am făcut chiar şi cursuri de întreţinere. Prin corespondenţă, pe laptop. Le-am făcut. Vezi? Pe fruntea mea scrie idiot!

     Barmanul, fără să-şi ridice privirea din rebus, se mulţumi să dea aprobator din cap şi îl linişti:

     – Nici unul nu este bun. La puşcărie cu toţi politicienii!

     Clientul placid însă, reacţionă într-un fel surprinzător. Total surprinzător!

     Ca în filmele de groază, în care vezi cum un om aparent mort stă scufundat într-o apă limpede de cristal, cu ochii larg deschişi şi cu un cuţit încleştat în pumn. Apoi, dintr-o dată, cel crezut mort, ţâşneşte spectaculos cu cuţitul ridicat deasupra capului. Norocul lui Dan a fost că taciturnul client nu avea cuţit. Cum şedea aşa, înfundat în scaun, cu mintea rătăcită peste mări şi ţări, clientul, când se dezmetici, imediat după remarca barmanului despre politicieni, sări cu mâinile întinse să-l strângă pe Dan de gât. Din instinct de conservare, Dan îşi întinse şi el mâinile către agresor. Degetele lor se interpătrunseră ca şi cleştii racilor ce se duelează.

   Barmanul se năpusti să-i despartă. Îl trânti pe client de perete. Clientul căzu grămadă. Şi Dan şi barmanul aşteptară tulburaţi, cu noduri în gât, să se ridice în picioare.

    – Ce-i cu tine? respiră greu barmanul. Chem poliţia. Ai înţeles. Eşti nebun?

    Alb ca varul, clientul se aşeză pe scaunul lui. Îşi aprinse o altă ţigară. Trase din ea cu o sete prăpăstioasă.

    – Dă-mi şi mie una, îi ordonă sec Dan.

   Clientul se conformă descurajat. Dan şi-o aprinse neutru.

   – Acuma observ că eşti căsătorit, îi mărturisi clientul lui Dan.    

   Dan îşi privi lungit de mirare verigheta de pe deget.

   – Îţi iubeşti soţia?… Iartă-mă, oftă clientul, eu sunt înnebunit după a mea. A ta, fumează?

   –  A mea?… Nu, nu.

   – A mea, da. Să se lase, şi-a cumpărat o ţigară electronică cum ai şi tu. Aveţi un club pe internet. Fumătorii ecologici. Eşti în club?

 – Nu sunt domnule. Prostii. Ridicol. Atâta doar. Ia să-ncerc şi prin metoda asta, poate mă las.                                                              

  – Tot aşa i se strica şi ei. Repede dădea telefon la unul din club. Cubleşan. Îl cunoşti?

 – Nu domnule, ţi-am zis, am participat numai la cursul de întreţinere. Proşti suntem!… Şi?

 – S-a dus alaltăieri cu ţigara stricată la Cubleşan.

 – Da!?

  – Da. Şi nu s-a mai întors acasă.  Ştie că o iubesc total, nu mai am demnitate,  sunt dependent de ea, la mâna ei.

  Şi Dan şi barmanul îl priviră cu o duioşie grea.

  – Fii tare! îi ură barmanul şi se-ntoarse la rebusul lui.

  Dan zăbovi în picioare, în faţa clientului ce sta înfrânt pe scaun. Îl privi grav. Oare merita să aibă încredere în el?

 – Ce zici? Se mai întoarce la tine?

 – Se întoarce. Anul trecut a lipsit o săptămână întreagă.

 -Vreau să-ţi spun ceva. Un secret. Treaba ta cum procedezi apoi. În legătură cu ţigara asta electronică de trei rahaţi. Un prieten, Pavel,  mi l-a spus şi mie. Asul aşilor în domeniul electronic!

 Dan se aplecă spre masa lui cu paharul ne]nceput de coniac şi cele patru segmente albe. Luă unul dintre segmente şi-l vârî sub ochii clientului.

 – Îl vezi? Ştii cum se numeşte? Comportament atomizator.

 – Atomizator?! Are legătură cu atomii? Cu radiaţii?

 – Nu, nu. Este un fel de transformator. Face electroliză.

  Apoi îi şopti direct în ureche:

 –  Dacă îi inversezi polii, îţi zic eu cum, atunci, ferească Dumnezeu, dar aşa mi-a zis Pavel, că face nişte ravagii!…

 – Ce ravagii?! se minună clientul.

 – Nu-i de glumă frate, îl mustră Dan. I-ai inversat polii la atomizator,  vâră ţigareta-n gură, trage un fum şi vezi ce păţeşti!

 – Ce?!

 –  Se crează o tensiune de curent, că te izbeşte de parchet să-l spargi, nu alta. Mai ceva ca atunci când umbli ud la priză!

 – Chiar?!

 Dan nu mai zise nimic. Îşi bău dintr-una paharul de coniac .

  – Ai zis că-mi arăţi cum se inversează.

 – Ţi-arăt.  Cum mi-a zis Pavel.

 – Dar… oare… funcţionează?

 – El aşa a zis. Nu-s masochist, să încerc pe pielea mea.

 – Lasă că încearcă Brenda, nevastă-mea când se-ntoarce acasă. Hm!… Oare… şi la lucrurile ăstea mai mărunte, ceasuri electronice, celulare?… şi la ele?!… dacă inversezi polii…

– Nu, nu… mi-ar fi spus Pavel, nu… ori, mai ştii?! … ferească Dumnezeu în ce lume am ajuns să trăim!

Epilog

( Un articol din ziarul Făclia, apărut la o săptămână după incidentul din barul Anticariat.)

„  Ieri, în jur de ora 17, cetăţeanul Grig B. şi-a adus soţia, pe doamna Brenda B. la Spitalul judeţean de urgenţă. Doamna Brenda prezenta toate simptomele unei persoane surprinse de un fulger natural în perimetrul lui de descărcare. Pacienta şi-a revenit după puternicul şoc electric şi se găseşte în afara oricărui pericol. În timpul nefericitului eveniment, cei doi soţi se găseau în apartamentul lor şi după cum bine ştiu fidelii noştri cititori ne bucurăm în aceste zile de un superb cer senin. Luaţi la bani mărunţi, cei doi soţi o ţin una şi bună, varianta cu fulgerul neşteptat. În ajutorul lor a sărit reputatul nostru specialist în fenomene paranormale, domnul  Muri I., care este convins că doamna Brenda a fost atinsă de unul dintre cele mai enigmatice fulgere, cel globular. Acest fulger, apare din senin, atât în locuinţe cât şi pe culoarele avioanelor ce zboară la altitudini mari.” 

     … Şi Dan renunţă la ţigara electronică, fără să treacă însă prin periculosul accident al doamnei Brenda. Îi rămase chiar recunoscător ţigării electronice. Datorită ei, fuma din ziua aceea numai ţigarete „Carol” cu tutun mentolat şi aproape tot atât de subţiri ca paiul de băut din sticlă…

Published in: on 12 Iulie 2011 at 8:08 am  Comments (2)  
Tags: , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2011/07/12/proza-lucian-pop-tigara-electronica/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. Fotografia e mortala!
    Nu se putea un portret mai bun pentru „povestasul transilvan”…

  2. Singurătatea alergătorului de… proză scurtă!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: