La Costandachi la cort, în codrul cel des, de-a stânga lui Vodă,
Ca să știi ca n-am mai pus pleoapă pe pleoapă și, de-ar hi că nu se cuvine, încai trapul murgului tău, când te-ai dus, au pus gheață la inema mé. Ci așa am eu parte la liubov, de nemică nu se așeadză. Cum s-au dus și acela denainte, carele s-au giurat să-mi steie pavăză în fața egumenului Calist, fie-i odihnă deasă și înfățoșare aleasă naintea Domnului, așé și dumneta, boierule. N-au fost pre mine gând că odată cu Murguțu mi-oi da tihna la drum, alungând și somnul și amiaza, rămâind pustie ca un conac dărăpânat. Eară când omul tău pornește pre tăișul spăngii, neștiutoriu de-ar mai fi și întors la plecare au numai plecare, de-amu tihna s-au învârtoșit departe…
Mariea, și sumt ca o stană
Ovidiupecican's Blog 