Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (23)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală rădăcinie,  pe pergament. Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea.

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu – Apăvăloaie

Jupânului Iosâv a lui Gângă, de la curtea lui Ilie logofăt, la Efimești pre Cuzla,

Zdâce diacul Zamfir ot Cordăni, din ținutul Niamțului, vrere de bine și sanatate cu vieață lungă jupânesei Marie logofeteasa.

N-aș ști ce nacaz întunecă vederea jupânesei de nu deslușește cum cu direptate și bună rânduire am pus în izvod numai ce mi-a dzâs logofatul, când cu trecerea pin satul aista a nost. Să fi vrut a băsnui și a șugui m-ar bate dirept cu toaca Sfânta Paraschieva și m-ar cetlui cu tunet și fulgerare Sveti Ilie. Au cum să îndrăznesc ceva ce nu stă la firea mé?

Care cu ochii mei văzut-am cum gonea la un răstimp de vreun cias după logofăt pâlcul de leși puși pe prinsoare, dară nu i-au luat urma, ci i-am trimes în cialaltă parte, unde aveam știre că bate pădurea ciata boierului Olisandru de la Hărlău. Apăi bine făcut-am, că pănă cătră sară, leșii făloși cam târa dupe ei fala de mai dimeneața, prăvăliț în țărână, pre urma oștenilor lui pan Olisandru.

Ce nu s-a oprit cu atâta, că daca leșii n-a fost să păcătuiască cu toate fetili de la noi, apăi li-au aratat lor moldovenii noști barbație, puind gios și văduvele, și fetili, cum vinea la rând. Iar leșii spurca și blastama necrezându-și ochilor…

De-amu logofătul era diparte, după socotiala mé i nu mi-ar hi de-a spăriet să să fi și înturnat la măriea sa giupâneasa Mariea.

Cu credincioasă slujbă,

Zamfir

Published in: Fără categorie on 27 iunie 2011 at 8:41 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , ,

Poezie: Iulian DĂMĂCUȘ: Triptic cu curve

1. Pe sub geamul dinspre urbe

se plimbau aseară curve

le  din Abator,

Că fi’nd luna lui cuptor

pe fete sânii le dor-

meau case

dormeau câni

Luna se făcuse sâni!!

 

 

2. Şi-un bătrân analfabet

ce-avea plete de poet

ce-avea casa la bufet,

ce-avea banii la sipét,

ce-avea vise la sicret,

şi-avea mintea cam nebună –

mângâia

rotunda Lună…

 

 

3. Şi-o vecină văduvă

ce-avea gheaţă-n măduvă

Se căznea cu mâna

(printre)

focul să şi-l stingă-n

vintre…

Pe sub geamul dinspre urbe,

se pierdeau în Lună

umbre…

Published in: on 27 iunie 2011 at 7:30 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,