Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (17)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală rădăcinie ștearsă, litere lăbărțate și inegale, cu rândurile relativ neregulate, pe pergament. Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea.

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu – Apăvăloaie

Adică eu, Todie, megieșul jupânesei Mariea, ot Dârbănești ot Hăruna, ot Părgălaț, cu plecăciune viu ca să spui cum e triaba ce mi-a încredințat măria ta.

Cât ce m-am întors de la conacul ce ține dumnealui logofătul Elieș al nostru stăpân și priiatin, de la vederea cu domnia ta, m-aș și ostenit mai dăparte, lăsând toate în urmă spre a sluji cu credință. Luat-am dară urma codrului Fălciului, dând ocol prin belți și ținând seamă la vaduri, ca să nu mă dau prins nesâlit la vreun dușman ce-ar eși la lumină, și m-am purtat în goana murgului cătră cum e voia domnii tale. Zâc că era de-amu noptiu și soarele nu mai lumina nice de-o frânghie pe ceriu, care bine a fost, ferindu-mă de poghiazurile de leși ce foșgăia pe-aproape. Nu-i vorbă că știu și eu un pic de leșască, de când am slujit la Sandomir, în dobândă, ci poate c-oi mai hi uitat și nu-i bine la vremea care au venit…

Am gonit fără preget sau trezâie la obosală, ca să fie ghine, ci m-am întâmplat în multe și înfiorate locuri fără pic de umblare de cal ori om, cum n-am crezut că la țeara Moldovii ar puté fi. Nu perd vreme cu voaroave deșarte, spui numai că în noaptea morțâie, fără lună, numai trecea pe la obrazul meu dihănii de babe cu farmece în zbor ghiavolesc și am primit în lumina ochilor cal cu corn și șerpe cu picere, nu m-ar ajuta Maica Sântă de-aș șugui cu pacat.

Mai pre urmă, când s-au luminat prejur, numai vulpile și râșii râdé la mine, și într-un loc am avut de săgetat un lup ce oștea înfruntea haitii, care trăgea la grumazul murgului meu.

Dară cee noapte, cându am agiunsu la locu șederii lui Pafnutie, mai că eram pare că pre alte pământuri. Lasasem și iezerul Cuhuiului deoparte cu ominii ceia ce mai grabnic ț-ar lua gâtul decât să te primască la vatră și și pajiștile ceale cu ierbă grasă și plecată în țărână ca ațâpită. Mă purtasăm și preste nesfârșirea de copacii groși cât doauă au trii sulițe, ce la parte noastră de țarâ, mai cătră ungurime, nu să veade… La urmă am dat și de moș Pahomir, pe care rasa zâceai că amu pică zdremță, ce bolborosa cum știam de la domnia ta, jupâneasî Mărieca.

Ci au zâs și io zâc ca să afli și domnia ta întocmai: „Fi-va volbură de steale și pică-va vulturii den noriu cel de aur de-acum într-o mii de șteie. Culca-să-vor stârvurili unul pre altul la o groapcă sângură ce șiroi-va dă lacrime că n-are ce îmbuca. Aurul deveni-va floare de mătrăgună iară peatra lucitoare s-a scurge în ape împetrite. Logofeteasa să știe că mersul roții pe urma soarelui s-a plini.”

Ertare de vorbele aiestea deșarte care n-au înțăles. Ce călugărul nu băsnăluia, că avé lacremi în ochi. Dară nice capul nu-mi pare că ar fi fostă la el.

Poate fi că ai înțăleje, ci eu spun cum a tunat el în poiană.

Mă închin în fața domniei tale, cu megieșiie și bine că am plinit porunca,

Todie, sân Costa, ot Căpităști

Published in: Fără categorie on 14 iunie 2011 at 3:39 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (16)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală rădăcinie, litere mărunte și cu „a”-urile mult alungite, cu rândurile egale, pe pergament: Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea.

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu – Apăvăloaie

 

La părintele Agachie de la schitul cu hram de Bunăvestire din munte de la Burău,

 

Scrie Safta sluga măritei clucerese Stănica ot Bărșești, ce-au fost după Ivașco clucerul de-al triilea, sân Dumitru ot Fălceni, carele apoi s-au răposatu când cu năprazna cea mare de-amu îs doi ani. Din porunca cluceresei voi a ști de s-ar puté face oareșcum la cine trebuie pentru ca lucrul ce va să se tâmple să nu se mai tâmple, iar ce ar voi domniia sa să hie, cu adevăr și chivernisală să hie. Că zâce că sfinția ta știe la ce vine vorba aiasta. Iar de s-ar tâmpla unde și cum a face ca să nu iasă voroabe nesocotite. Ci cu a doulea nacaz, cum poate orândui Domnul, prin ruga sfinției tale, să nu se treacă amintre.

Ci mai multe nu dzâc, să nu hie în urmă că am zâs și, neștiutoare cum e hirea omului cea lumească, să zâc nezâsa și să fac nefăcutul.

 

Cerșund binecuvântare,

 

Safta

Published in: Fără categorie on 14 iunie 2011 at 7:25 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,