Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (13)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală rădăcinie, litere de mărime inegală, asimetrice,  cu rândurile inegale și pline de meandre, pe pergament: Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea.

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu – Apăvăloaie

Mării Sale Jupânesii Noastre Bune ca Sfânta Ficioară, Maria a lui Ilie logofăt,

Fala curții boierului nostru Ilie și cu aplecare de bine a supusului Nicoriță, ficior în casă, sân Ioachim ot Burmuzăni,

Plecăciune den partea celuia ce au scris aciest hrisov. Ca să să știe că îmblu de-acum în prăzi pre urma ungurenilor celora cu care nu poci altmintre ce numai să beu și să gioc au mă taie și mă trec pân sânețele lor, nu îi ajute Necuratul și să mă apere Cel de Sus. Ce eri când am prins o vițică era de-acu așea fără de minte de la arderea de gâtlej ce-o numesc rachie, că s-a apucată să o mulgă și să o lingă pe uger până ce Ioșcă au adormit sub ea. Eară Micloș au cercat să fugă după o vadană ce ședeau pre loc, ci tot n-au nemerit-o. Sireaca fămee au dat cu ce-a avut la mănă după el, că erea dornică și nimene nu trecuse la ea în ogradă d-un veac. Iar după ce-au adormită Ioșco sub vaca cee, pe când mi să arătasă s-o ieu la goană și să nu mă mai întorc la ei, luundu-le cu un drum și pulberea și plumbii sânețelor, că și noi avem trebuință, numai ce m-au apucat fomeia aia nebună ce-i zice Ileană a lui Butcă, starostele ălimanilor de la Dornă, a cui și moșie ceea era, și m-au muncit și m-au pus la cazne de mi-a zburat snaga dân mine. Carele nici az nu poci încă și mă tremur tot dă pă picioare, becisnic ce sunt. Iar io nu m-am lăsat den prima, ce am afurisit-o cu sfinții de la Nicheia și am băsnuit că m-au trimes însuși erarhul nostru Daniil, egumenul mănăstirii den deal de Vitofca. Ce n-au vrut a știre pănă ce nu m-au pus cu fața sub poale ca o cloșcă și m-a sugușat și dor și drag mult mi-au făcut de sunt numai rană și mă tem să nu rămân supt de vlagă.

Ci iartă măria ta de toate astea, care cui le-aș spune nu m-ar înțălege câtă năpastă am mâncat io aciaste dzile,

Slugă de credință, Nicoriță, care-am fost și este sluga de credință a mării tale…

Published in: Fără categorie on 10 Iunie 2011 at 9:13 pm  Comments (2)  
Tags: , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2011/06/10/document-scrisori-boieresti-din-moldova-sec-al-xvii-lea-13/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. O, ho, ho! Dar e un adevarat viol aici! aproape „mioritic”: e implicat si (cel putin) un ungurean care foloseste arme albe, „arderea pe gitlej”. Bietul Nicorita, mai sa „ramina supt de vlaga” de atita „dor si drag”!
    Ce epoca, ce vremuri!
    Marii sale, boier Ovidiu ot Arad, „cu aplecare de bine”, Vasile a’ lu’ Gavrila a’ lu’ Dumitru a’ Gogii din Ieud!

    • Vremuri grele, atunci și acum, Măria ta, nemișule. Tocmai ce venii de prin Moroșenie și mă bucur de reîntâlnire, ișpanule.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: