Anchetă: SCRIITORII ÎNTRE EI (propunere zălăuană)

De când e lumea lume şi scriitorii scriitori, au existat şi, evident, nu se vor stinge niciodată, duşmănii… literare, deşi, după umila noastră părere, termenul de „literar” n-ar trebui să intre într-un asemenea context semantic. Şi, tot după opinia noastră, duşmăniile respective ţin mai mult (sau exclusiv?) de latura umană, iar nu de cea literară, se referă adică la ura/antipatia/ranchiuna/invidia/resentimentele manifestate faţă de un om, şi nu faţă de opera acestuia, asupra căreia, totuşi, în final, se vor răsfrânge. Se vede treaba că ştia el, conu’ Mihalache Kogălniceanu, ceva când (îşi/ne) propunea să criticăm cartea, iar nu persoana!!

Curioşi a afla (dar convinşi că nu le vom stârpi) de unde pornesc asemenea sentimente faţă de confraţi (luaţi în totalitatea lor sau la bucată), am rugat câte un reprezentat al celor trei mari provincii istorice – Transilvania, Muntenia şi Moldova – să formuleze o întrebare pe care să o adresăm literaţilor – scriitori, critici, istorici literari, jurnalişti, universitari, comentatori ai fenomenului literar românesc.

De ce trei şi de ce venind din cele trei zone? Păi scenariul mioritic (la care ne tot raportăm, că se potriveşte ori ba!) nu implica trei ciobănei?! Atâta doar că, de data asta, cei trei nu pun la cale niciun plan criminal. Doar dacă, nu cumva, la final or să fie ei omorâţi – virtual, desigur – de cei intervievaţi! Căci, nu-i aşa, nu vom şterge noi resentimentele, nici măcar printr-o anchetă glumeaţă în formă, dar foarte serioasă în fond. Cel mult, vom declanşa… alte antipatii!

Luându-şi rolul, mai în glumă, mai în serios, fiecare a găsit cu cale să formuleze întrebarea în graiul local. Pentru culoare, pentru amuzament?! Noi nu vom şti-o, poate, niciodată! Aşadar:

 

De la Zalău, Carmen Ardelean: No, pă di ce să mâncă ăi de scriu întră ei?

Din Bucureşti, Rodica Lăzărescu: Da’ dă ce să mănâncă condeierii dă cur?

De la Focşani, Mircea Dinutz: Da` di şie, bre, sî manâncî  stihurgoşii întri dânşîî?

 

Cât despre răspunsuri, le aşteptăm în orice formă va găsi fiecare de cuviinţă să le îmbrace!

*

Stimați confrați mioritic organizați (pe temeiuri păstoresc-regionaliste, care va să zică),

Problema ridicată de domniile voastre, cu distincția neaoșismului și patos politic (când vine vorba de… kur!) vădește, cu adevărat, o aplecare către filosofare și tăiere de frunze la câini. Într-adevăr, grija domniilor voastre față de concordia scriitorimii impresionează până la lacrimi de krokodil. De ce nu se mai poate dormi în România? Ar fi, pasămite, zavistie între scriitori. Cu alte cuvinte, unii condeieri – poate mulți, poate puțini – și-au permis să iasă din pluton, părăsind încremenirea extatică și duioșia mieroasă față de semenii de vocație, stârnind zarvă în Paradis. Ceea ce se înțelege din mirarea domniilor voastre este că normalitatea ar fi opusul acestei situații, că trăim o situație de acută criză în relațiile profesionale și interpersonale ale breslei etc.

Așa să fie? Nici vorbă, o știți, pesemne, destul de bine: arta presupune adresabilitate sufletească, pasionalitate, emotivitate, empatie și altele asemenea. Or, în aceste condiții, amprenta individuală particularizează marcat, stabilind diferențe, dihotomii, contrarietăți, alertând vanitățile, orgoliile, paranoia sau numai vigilența etică și estetică ori civică. E în firea celui care scrie să facă, la nevoie pe prostul – nu altfel procedau, prin eroii lor, unii precum Hasek și Ilf și Petrov, nu-i așa? -, important este însă să nu și devenim astfel. Deși, mai știi? Dacă analfabetizarea continuă în țara noastră la calitatea ei actuală, chiar și în rândul absolvenților diverselor cicluri de învățământ, poate că va deveni singura convenție comunicațională viabilă… (Greu, deh, de deosebit zgarda, avangarda și ariergarda, nu știi niciodată cum se vor așeza lucrurile.)

Altminteri, de-ar fi să vă iau măcar o clipă în serios întrebarea, mai multe unghiuri și răspunsuri mi s-ar înfățișa, aproape simultan; toate valabile (sau nu). 1. De aia (profund și românește!). 2. De ce nu? (Inteligent și național, din nou.). 3. Pupincurismul curent solicită și reacții contrare, pentru mai mult echilibru (răspuns ponderat). 4. Știți ce-a zis Dabija?… (abordare curtenitoare). 5. Judecați cu mintea „căldiceilor” biblici (răspunsul teologului hâtru). 5. Din… virilitate (după vizita la sexolog). 6. Pentru încălecarea adversarului (perspectiva descălecătorului). 7. Din invidie și ură (răspunsul lui Pleșu & Liiceanu). 8. Din frustrare (vorbește Volo Tismăneanu). 9. Din plictis (mormăiala lui Cioran). 10. Divide et impera (vorba securistului de serviciu). 10. MAI BINE EU DECÂT EL (abordare sportivului, în virtutea spiritului de competiție). 11. Ca să se mire… cine întreabă (abordarea clișeistică). 12. Pentru a testa libertatea de expresie (versiunea Mircea Toma și ActiveWatch). 13. Încă nici nu se ceartă de-adevăratelea, e o leșinătură în viața noastră literară… (războinicul nerăbdător). 14. Din cauza oiței turnătoare, veți vedea și voi trei curând la ce vă va duce (ecou din orizontul deal – vale).

Vă dați seama că șirul gurilor care se rostesc aici ar putea continua aproape la infinit, dar mă tem că, de la o vreme, rostirea se va rosti singură, rostuindu-se, fără grijă, prin noi și s-ar vedea atunci că filosoful Noica a descris, evocat, invocat și analizat segmențial, punctual, în eșantion, din Păltiniș doar trăncăneala incontinentă la care, cu voia dvs., vă livrați și dvs., din plin întrebând asemenea fleacuri încărcate de metafizica obielelor…

Asigurându-vă de simpatia pe care o datorăm stultiției, de oriunde ar veni înspre noi, provocându-ne să ne-o expunem pe a noastră, vă doresc numai bine!

Anunțuri

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2011/05/04/ancheta-scriitorii-intre-ei-propunere-zalauana/trackback/

RSS feed for comments on this post.

3 comentariiLasă un comentariu

  1. Scriitorii nu mai trăiesc în lume, adică în spaţii largi, respirabile, televiziunea şi filmul i-au hăituit fără milă către o mansardă la care nimeni nu-şi ridică ochii, şi unde-i înghesuială, neglijare, iritarea creşte. Ce ziceau europenii despre Atila, că este biciul lui Dumnezeu. Acuma, un nou Atila mult aşteptat de un scriitor răzbunător ca mine, ar fi un virus care să distrugă toate memoriile calculatoarelor şi n-ar fi deajuns, un iubitor de film ca Pavel Azap s-ar supăra rău dacă ar şti ce îmi mai doresc în mare secret. Un alt virus scăpat din laboratoarele americane (de-acolo, din America, evadează toate virusurile coşmarelor noastre) care mănâncă la mic dejun, la amiază şi seara, peliculă de celuloid. Ar rămâne numai cărţile noastre! Mi-e să nu fie fanatici şi de partea cealaltă a baricadei. Cei care visează viruşi mîncători de celuloză… Cum e lumea asta, fac un apel patetic, putem încăpea cu toţii în ea!

    • Ei, Lucian dragă, ce de mai ruguri de celuloid ai aprinde tu… Și când te gândești că unele cărți există în continuare numai pentru că au fost (micro)filmate… Cred că nu din concurența celorlalte arte vine vreun eventual declin al cărților. Nici dinspre tehnologie. E în ultima vreme o grabă a politicienilor, a transnaționalelor de a expedia problema educației, de a o condensa și de a o trimite spre specializări înguste, operaționale. Să meargă mâinile și capul numai cât trebuie și unde trebuie. Mai multă productivitate și mai puțină gândire liberă. Până și școlile, universitățile sunt reduse numai la rolul de a livra pieței muncii material uman de ronțăit… De aici vine pericolul, fiindcă arta în general – filmul, ca și literatura – dezvoltă toracele invizibil al minții și sufletului, încurajează gândirea pe cont propriu și simțirea adâncă, autentică, nuanțată…

  2. Chiar atât de crunt nu sunt… Pentru efect, o să iasă de-aci o povestire cu doi indivizi, faţă în faţă, unul care ţine în mână o cutiuţă cu viruşi ce mănâncă hârtie şi altul cu o cutiuţă de viruşi terminatori de celuloid. Ai zis, mai multă productivitate şi mai puţină gândire liberă. Aici mă tot învârtesc şi eu, sincer, ca şi câinele în jurul cozii. Simplificând, civilizaţia este viaţă matematică, cu cât este programată la o unitate de timp mai mică, cu atâta este mai evoluată. La unul ce stă în peşteră o oră, o zi, două zile, nu contează, dar la unul ce merge la fabrică, îl penalizează dacă îşi pontează fişa cu 10 secunde întârziere. Sunt popoare care se adaptează greu la mersul precis de ceas elveţian, nu că sunt indisciplinaţi, proşti, pur şi simplu nu vor să intre în acest sistem rigid, implacabil, preferă să-şi păstreze bruma de libertate pe care o mai au. În esenţă este lupta dintre robotizare, matematică şi libertate, aşa văd. Vorbim de ce metode, legi şi strategii îi trebuie României să ajungă Vestul. Şi dacă poporul dă din colţ în colţ, nu vrea, la urma urmei, să fie vestic? Mai bine leneş, redus, cu zece feţe. După 90, ţăranii nu s-au gândit o clipă la calcule economice, beneficii, ei s-au gândit când şi-au luat înapoi pământurile la un stil de viaţă, când ei hotărau când să se scolale dimineaţa, ce să facă apoi, mare lucru, că aveau nişte bucăţele de pământ cât să trăiască numai, dar erau liberi. Asta conta. Poţi alege, desigur, dar dacă ieşi din sistem, ieşi şi din apartament, că de unde bani să plăteşti cheltuielile, şi nu-mi place să idealizez, libertatea boschetarilor şi-a celor ce dorm sub poduri nu este o opţiune, că este o consecinţă. Cine sunt atunci cei liberi cu adevărat? Într-o lume a banilor normal că cei bogaţi, ori rezonabil de îndestulaţi să steie pe margine. Am nostalgia satului, căsuţa, mica grădină şi peisajul înconjurător. Ca pe o cale, şi cum sunt vicios de visător, mi-ajunge că am găsit calea libertăţii, n-am imboldul, hotărârea s-o pun în practică…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: