Alexandru JURCAN: Jurnal de Jojolica: BARUL GUSTOSSO

     Aici la blocu meu îi bolunzie curată, îi bloc de picamerişti, care nu ştiu respecta odihna omului. Io viu de la şcoală ca o legumă conectată, că îi greu să mături după jeneraţia actualizată. Când aud hurducătura sfredelizantă, creieru secretează lichid negativ. La liceu nu-i uşor, da’ mai fac pauză de măturat şi ascult la uşi cum să face carte, poate oi primi o diplomă de frecvenţă redusă. Un profesor făcea diferenţa între cadavre, adică îi mai sănătos un cadavru care n-o fumat. Cine n-ar vrè să-şi aibă un cadavru în stare bună? O proafă o comparat dragostea cu diarâia, că vine, trece şi lasă urme. La altă oră, ficiorii şi-o arătat tatuajele artistice, că nu-i uşor să scrii cu picamăru pă piele nume de fete.

     Doctoru Polonic o duce bine, de când şi-o deschis baru cu numele istoric de Gustosso. Unii cumpără numa biscuiţi cu muştar, că criza loveşte şi tace. Că, de fapt, îi bar de toate, de la băut la mâncat, plus bârfărâie. Ciurigu povestè aprig cum vecinu i-o pus sticlă mototolită pă drum, să i să rupă maşina. D’apoi nici Ciurigu nu-i întreg, nici nu pute, nici nu miroasă. Face multe prostii, când ştim bine ce ne spune proverbu cum că nu-i corect să faci treburi în faţa casei tale, că miroasă. Apoi el acolo îşi spală rufele, în familie. S-o răzbunat chiar pă mătuşa lui de la sat, adică i-o turnat drojdie în veceul din curte, care o dospit şi s-o umflat la cer. Biata femeie o căzut în tocătura inflamată, care o devenit ca balonu nestabil.

     M-o enervat şi nepoata Fely, că o dus o găină vie la Bucureşti, să facă un comision la prietena ei, care musai găină în ajitaţie o trimăs cadou la unchiu depeizat. Fely îi cinstită şi simţită, de aceea o suportat vaca de găină turbată, care i-o cufurit pielea de pă banchetă şi parebrizu.