Tulai, că o vinit primăvara, că dau căldură pă trenuri, ca la noi… la nime! Omu meu, Jojolu, să pregăteşte de Paşti, adică s-o dus la frizerie şi… s-o făcut de mândră minune. Cum sta la rând, în loc să să aşeze pă taburet, l-o confundat cu o pubeală frajedă de plastic şi s-o trezât pă ciment. Râs-o lumea de el, d’apoi l-o pus să plătească! După care l-o tuns iară de bani, că l-o făcut să accepte tăierea perilor din urechi cu fion la curent şi cu bioelectrificare. Mă nevrozează cât îi de prost, că trebe să aleagă când trage apa la baie… dacă pleacă el, ori… nu poci zâce ce!
În oraş o apărut iară o herghelie de câini şi io turbez pă bune. M-am pregătit de sărbători, poate apare scumpu de Niculiţă… Mi-am făcut mască de frumuseţe, adică am aplicat miere pă corp. Tulai! Mi s-o încleioşat cearşafurile, abia m-am desprins din ele în clipa în care scumpu o intrat peste mine şi o zâs: „- Pune mâna pă căldura mè!”… că avè mare trăbuinţă de bani, că aşè-i la sărbători. După ce s-o dus Niculiţă, o apărut Jojolu cu pretenţiile lui: „- Hai, tu, scarpină-mă-n talpă!”
Vecinu Dudulu l-o adus la el pă taică-su de la ţară, să-l ospăteze de Paşti. Am fost de faţă şi am auzât ce îi spunè Dudulu:
– Mâncă, tată scump, că eşti slab ca iasca! Mâncă… bagă în tine, boule! Mai ţii minte cum mă băteai?
Io m-am blocat la asè vocabular încărcat şi m-am dus. Ce am mai făcut? Am fost în vizită cu Jojol cu tot la vecinii de jos, la Bunoc şi la Sesila, care au doi copilaşi aprigi, doi ficioraşi ce scot untu din om. Lui Jojolu i-o picat draperia în cap şi numa puţin i s-o crăpat chelia, după care l-o pansat Sesila. Un copilaş i-o turnat groştior la Jojo pă nas, care Jojol o scăpat paharu pă covoru asortat. Mai bine nu-l mai scot în lume, că îmi pătează prestanţa.
Ovidiupecican's Blog 