INTERMEZZO HEIDEGGERIAN: DIALOG ÎNTRE BLOGOSOF ȘI DL. VON HACH

De atâta seriozitate filosofică i se poate apleca oricui. Luca Pițu, auto-intitulatul magistru din Cajvana, ne învață că într-un dialog – mai apropiat ca formulă de cele puse în pagină de corifeii Școlii Ardelene decât de genul cultivat de Platon – lucrurile cu miez dobândesc și vivacitate. Dedic, deci, rândurile dialogului ce urmează fidelilor care nu doar urmăresc avatarii dialogului în marginea filosofiei lui Heidegger și a prefacerilor acesteia în româna actuală, ci și contribuie fertil la reușita discuției, prin comentariile lor aplicate și pline de miez la postările subsemnatului. (O.P.)

 

Deodată, la o intersecție a spațiului virtual, dl. Von Hach dă nas în nas cu dl. Blogosof. O politețe înverșunată îi determină pe amândoi cei atinși de anumite Gestimmtheiten să se salute, intrând pentru o clipă în faptul de… oprire (Aufhören). Ambilor li se înfățișează – ca posibilitate (sau möglichkeit) – putința de a se pune în lumină (aufweisen) și în evidență (aufzeigen), precum  și cele de a fi întreg (Ganzseinkönnen) și de a fi sine (Selbstseinkönnen); complexitate, așadar, pe toată linia, dar și eventualitatea unei autenticități ontologice.

Blogosof: – Bună ziua, domnule Von Hach!

Von Hach: – Gutu-te-n tag, herr Blogosof!

Blogosof: – Ce mai faceți?

Von Hach: – Sunt în situația pierderii oricărui loc stabil, situându-mă sub imperiul unei Aufenthaltslosigkeit.

Blogosof: – Înțeleg, dar… la drept vorbind.. nu prea pricep ce ziceți.

Von Hach: – Pentru că vă lipsește experiența prăbușirii, a lui Absturz.

Blogosof: – Într-adevăr, mă simt destul de bine așa cum sunt. Dvs. nu?

Von Hach: – Ba da, ba da, cum să nu? Mă uit însă la dvs. dinspre Vorsicht, cu un pic de Nachsicht, intermediind prezentizarea dvs. (Gegenwärtigen) și prezentificarea dvs. (Gegenwärtigung) într-o privire-ambientală (Umsicht) ca scoatere din ascundere a privirii-de-ansamblu (Übersicht).

Blogosof: – Aha!… E limpede, ce mai…

Von Hach: – Nu-i așa? Richtig!

Blogosof: – Și vă iese?

Von Hach: – Mai am o mică problemă cu reveria (Nachhängen)-ul rânduirii-unui-spațiu (Einräumen) în care gegenwärtigen-ul dvs., Herr Blogosof, să treacă dinspre Unentschlossenheit (starea de nehotărâre), prin Unverborgenheit (starea de neascundere), către Gelichtetheit (starea de luminare).

Blogosof: – Mă rog, fie cum ziceți. Autoritatea și erudiția dvs. sunt o garanție că spuneți lucruri cu miez, adânci. Păcat că nu prea le pricep, fiind în germană.

Von Hach: – Germană? Nici vorbă, sunt cuvinte (Wörter) foarte la îndemână, care situează precis discursul (Rede), în limba română, pe care o iubim deopotrivă.

Blogosof: – Credeți?

Von Hach: – Pot certifica un anume Sosein fără ezitare, herr Blogosof.

Blogosof: – Interesant. Să ne luăm, atunci, rămas bun, nu înainte însă de a vă invita să îmi precizați cărui fapt datorez numele cu care mă apelați, Herr Von Hach, acela de „Blogosof”.

Von Hach: – Păi, fiindcă iubirea dvs. de înțelepciune se manifestă pe blog.

Blogosof: – Aveți dreptate și de astă dată, domnule Von Hach. Ceea ce ne desparte, măcar la nivelul vocabularului curent, este diferența dintre blogosofie și… blegosofie. Mult noroc!

Dan GULEA: Joyce, ghid de conversaţie (5): Limbajul creează omul (II)

Maiestatea lui Joyce face deopotrivă un poem şi o poveste, un poem, pentru că Finnegans Wake poate fi citit de oriunde, în mic, pentru a aluneca pe multiglosele sale, poate fi citit în mare, ca o serie de poveşti, deopotrivă locale, particulare şi universale: Here Comes Everybody, prescurtat HCE, leitmotiv al romanului, care se adresează mai ales cititorului.

Un traducător în română al acestui roman identifică şi nişte cuvinte în limba română în originalul Finnegans Wake. Cu cercurile româneşti din străinătate, din Paris, fie numai prin Brâncuşi, Joyce luase cunoştinţă, astfel încît Laurent Milesi[1] face următoarele precizări, colaţionînd textul romanului cu carnetele lui Joyce:

• în 54.15-17, Joyce scrie: „Batiste (…) ismeme de bumbac e meias de portocallie“
• în 114.4 e menţionat numele de Bukarahast
• în 484.29, un personaj vorbeşte de asemenea „poliglosînd“: „Aye vouchu to romanescu“

Apoi, în Carnetele sale, Joyce face nişte notaţii despre articolul enclitic, specific limbii române, observaţii pe care nu le foloseşte în roman, mai departe; o probă doar că era interesat de poliglosii, de diferite experienţe lingvistice. E drept că româna din Finnegans Wake este mai degrabă aproximativă, şi Milesi scoate în evidenţă asemănările românei cu italiana, o cale de intrare în acest poliglosism joycian, de unde vorbitorul de română poate recunoaşte nişte sufixe sau nişte foneme aproximative, dar suficient de credibile, ca şi demonstraţia lui Milesi, pentru ca româna „să existe“ în Finnegans Wake.

În traducere, mai întîi, rîurile irlandeze, vest-europene, sînt înlocuite cu nume din geografia est-europeană; în al doilea rînd, referinţele culturale suferă o translare identică: în loc de Dante, vom avea trimiteri la opera eminesciană; în fine, din punct de vedere lingvistic, noul idiom al românei joyciene este compus din pluricronia slav vechi-francez. Iar traducerea poate suna astfel:

„Ah, era însă baba ciudată, oricum, Anna Livia, picioruşe de păpuşe! Şi segur era şi el ciodetul ghiduş, Dragul Dumpling Djegos, adoptatăl cîrpaci al fiilaylor şi fetişcanelor. Naşă şi nas, la toţi le sîntem urnaşi.*  Navea el şapte dame care să-l muierească? Şi fiecare dam avea şapte cîrje. Şi fiecare cîrjă avea şapte tonuri. Şi fiecare ton avea un criş** diferind. Spumă pentru mine şi supă pentru tine şi socoteala medicului pentru Joe John. Befor! Bifur! Îşi mărita iarmaroacele, la ieftină înghesoială, ştiu eu, ca oricare Hîdolatru? Catolic Etrusc, în birnele lor gălbui lămîi trondofirii şi nelbele lor indiene turchise. Dar la sîn milhai*** cine era soaţa? Cîndva tot ce era era frumos. Tys Elvenland! Să trăieşti cît tempul timpuriller şi la mulţi ani fericiţi. La fen din nou. Ordovico sau viricordo. Anna era, Livia e, Plurabella va fi. Adunărea nordacilor s-a sprelocrat ca Dunav la sudici, dar cît de mulţi pluratori făcea fiecine în persoană? Latineşte-mi asta, învăţate-mi de la trinity, din sanscreza ta în eriana nestră!“[2]

* rîul Nass; germ. naβ, ud; rîul Urna, în Rusia

** fr.cri, strigăt; onomatopee; rîurile Crişului

*** sîn, subst.; engl., milk.

Milesi operează mai multe tipuri de substituiri, pentru această traducere in progress; în ce măsură se mai păstrează sensul iniţial? Să fie virtualul cititor român (virtualul, pentru că o traducere completă încă nu există…) mai repede cugetător, mai repede înţelegător ale referirilor la Eminescu decît la cele danteşti?

---

[1] Laurent Milesi, A[nna] L[ivia] P[lurabelle] in Romanian, în Karen Lawrence (coord.), Transcultural Joyce, Cambridge University Press, 1998, p. 199-207.

[2] În engleză: „Ah, but she was the queer old skeowsha anyhow, Anna Livia, trinkettoes! And sure he was the quare old buntz too, Dear Dirty Dumpling, foostherfather of fingalls* and dotthergills**. Gammer and gaffer we’re all their gangsters. Hadn’t he seven dams to wive him? And every dam had her seven crutches. And every crutch had its seven hues.*** And each hue had a differing cry. Sudds for me and supper for you and the doctor’s bill for Joe John. Befor! Bifur! He married his markets, cheap by foul****, I know, like any Etrurian Catholic Heathen, in their pinky limony creamy birnies and their turkiss indienne mauves*****. But at milkidmass who was the spouse? Then all that was was fair. Tys Elvenland ! Teems of times and happy returns.****** The seim anew. Ordovico or viricordo.******** Anna was, Livia is, Plurabelle’s to be. Northmen’s thing made southfolk’s place but howmulty plurators made eachone in person? Latin me that, my trinity scholard, out of eure sanscreed********* into oure********** eryan!***********“

* Fingal, variantă pentru Fionn mac Cumhail, luptător legendar irlandez; ** Dother, drăcesc, în lb. galică; *** hue and cry: cerere publică, protest; hue: proprietate a culorilor, aşa cum se văd pe discul solar, de la roşu, la galben, verde, albastru; hue (despre văz); cry (despre auz): temă specifică pentru sinestezia (confuzia) văzului cu auzul; **** cheek by jowel: braţ la braţ ; ***** culorile curcubeului, în lumina de apus: pink, roşu; creamy, galben, turkiss (în daneză, în original), turcoaz, indienne, indigo, mauves, violet; ****** La mulţi ani! (Many happy returns); ******* rîul Seim, Rusia; din nou, acelaşi (the same anew, again); ******** viricordo: ricordo, corsi e ricorsi ale lui Vico; it. vi ricordo: îmi amintesc de tine, te cunosc; deal lîngă Dublin (Ordovician rocks); Giambattista Vico (1668-1744), autor al Principi di Scienza Nuova (1725), unde istoria are o teorie şi o desfăşurare ciclice: vîrsta teocraţiei (specifică epocii de piatră, unde vocea lui Dumnezeu, Tunetul, făcea legea), a eroilor (conflict dintre aristocraţi şi supuşii lor), a democraţiei (prezentul). Joyce, după unii comentatori, descrie şi o a patra vîrstă, a haosului; ********* Sanscrită; Sans, fr., fără; sans-creed; ********** rîul Our, din Belgia, Luxembourg şi Germania; *********** Aryan şi Eire-ian, Éire, numele galez al insulei Irlandei.

Cf. http://www.finnegansweb.com/wiki/index.php

Alexandru JURCAN: Jurnal de Jojolica: Jojolu la muncă

Fapt mirabil, forța umorului lui Alexandru Jurcan în ciclul Jurnal de Jojolica are nu doar succes – mărturisit – de public pe acest blog, ci și impact covârșitor asupra minților pe care le… fecundează. Unele dintre comentariile la postările mele de interes filosoficesc au determinat treceri de tip metanoia  ale discursului comentatorilor de la limbajul încifrat heideggerian la cel – descifrabil – al Jojolicăi. Mai trebuie și alt semn al succesului de autor? Felicitări, Sandu Jurcan! (O.P.)

Io ţin maşina de spălat în baie. Ieri am auzât zgomot de motor de reacţie. Eram la masă cu Jojolu meu. Deodată, ţucu-te, zboară uşa de la baie şi izmenele lui Jojolu din maşina de spălat mă lovesc pă parbrizu de pe faţa mè. Am urlat de spaimă. D’apoi paguba! Trebe iară bani mulţi!

 Fely mi-o susjerat să lucre o vreme şi Jojolu ca publicitate mişcătoare. Zîs şi făcut! Amu Jojo poartă pă stradă un carton în faţă şi unu în spate, pă care scrie clar FIRMĂ DE CROITORIE…MODIFICĂM, LĂRJIM, TĂIEM. Îi, de fapt, un carton dublu, găurit cât să-şi baje Jojo căpăţâna. El să plimbă, tuşeşte, scopeşte, numa că trebe să i să vadă anunţu din multe puncte de vedere. Firma ne dă bani după cum să înmulţăsc clienţii . Când vine Jojolu sara acasă, îi mort pă jumătate de obosală multiplă, apoi noaptea să scoală cu cearşafu în faţă şi perna la spate, ca şi cum ar face exerciţii de stradă.

Musai să notez despre doamna Vorovela. Amu o descoperit o asociaţie ce i-o modificat viaţa. Mi-o spus că au şedinţe unde vin şi estratereştii şi că ea îi repartizată în 5N, un nivel bun, unde trebe numa să mânci iarbă crudă. O zâs să mă duc şi io repede, poate prind un loc în 6M, d’apoi acolo trebe mâncate alte plante mai scumpe şi uscate. La vară să duce cu femeile din asociaţie la munte, unde construiesc cu bani grei o casă comună, unde vin estratereştii să să obişnuiască împreună, mai ales noaptea, când fac exerciţii de salt în cosmos. Vorovela şi-o donat deja averea şi apartamentu la asociaţie, că nu-i mai trebe, dacă numa iarbă are voie să consume. Oare ce-or face noaptea în casa din munţi? Oare nu ratez o ocazie erotizată ?