Dan GULEA: Joyce, ghid de conversaţie (5): Limbajul creează omul (I)

Un marginal poate fi înţeles de marginali; astfel, Joyce publică în transitions a lui Jolas primele pagini din Finnegans Wake, în revista americanilor de la Paris, în revista exilaţilor din Europa. Finnegans Wake, esenţializare, vorbit în limbi. Brâncuşi înţelege acest tip de comportament, se informează, în momentul în care face nişte schiţe pentru volumul Tales Told of Shem and Shaun (prefaţă de C. K. Ogden, Black Sun Press, Paris, 1929); simbolul principal, care deschide cartea, este o spirală în plan, apoi linii verticale. Simplu şi complex; deschis pentru esenţializarea pe care, prin sine, o reprezintă limbajul. Esenţializarea esenţializării. Spirală, Finnegans Wake este o carte care se termină prin început, prin reluarea primului capitol, prin trimiterea la el. O carte despre intraductibil, despre ansamblul de forme, imagini şi cuvinte care formează gîndul, „fluxul conştiinţei“. Ceea ce era în Ulise sincronie a limbajului (ordine, armonie a capitolelor), devine acum plurifonie, diacronie. Work in Progress, publicată de-a lungul a 10 ani, pînă la a deveni Finnegans Wake, o latenţă a limbajului, a limbilor, printre care, spun unii cercetători, ar sta şi limba română. Există asemănări între a fi irlandez şi a fi român, construite în special pe complexul unei culturi care se vede minoră, se desconsideră; dacă româna e o limbă de circulaţie redusă şi acesta ar fi principalul impediment, cultura irlandeză este mai greu vizibilă din cauza englezei, a limbii „cuceritorilor“, care o obstrucţionează.

O înţelegere a lumii asemănătoare cu jocurile lui Leiris, ultimul roman al lui Joyce poate fi considerat un glosar, în sensul psihanalitic al lui Leiris, de cuvinte rare, periferice, care au nevoie de explicaţii. Cuvinte rare şi metafore, în acelaşi timp, la scriitorul francez, la concepţia ludică a unui Desnos sau, în ultimă instanţă, a lui Aragon.

Titlul spune totul: balada lui Finnegan, un irlandez, constructor, care bea şi cade de pe schele; este pregătit de priveghi şi, în timpul unei certe între rude, whiskeyul se varsă peste el şi se trezeşte miraculos, simţind din nou ceea ce îl trimisese „dincolo“ (Finn again is awake, Fin din nou e treaz). În multilingvismul joycian, titlul se traduce din fin (sfîrşit, în franceză), end (sfîrşit, engleză), fin-again (din nou sfîrşit), cu legături către filozofia unanim acceptată a cărţii, despre teoriile lui Vico, corsi e ricorsi, cu multe alte trimiteri către egg şi legenda lui Humpty Dumpty, către cuplul primar din povestea principală.[1]


[1] Cf. http://www.finnegansweb.com/wiki/index.php/Finnegan, unde există o variantă online, adnotată pe sistemul wikipedia.

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2011/03/12/dan-gulea-joyce-ghid-de-conversatie-5-limbajul-creeaza-omul-i/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: