CELE TREI GRAȚII

 … Au trecut două sau trei decenii, și cele trei fiice ale Evei și ale lui Florea Vutan, acum tinere cu aspect îngrijit și burghez, de orășence, se fotografiază împreună.

Prima, cea din stânga imaginii, este fiica cea mare, Ileana, bunica mea (Buni). Ea se căsătorise cu Ioan Popița, bunicul meu după mamă, și avea două fiice la acea dată.

Urmează Florica, a doua născută, căreia noi îi spuneam Tușa Flori. Ea s-a căsătorit cu Ion Birăuaș, faptul fiind împlinit la acea dată.

A treia născută, mezina Sofia, este Tușa Sofi. Pare să nu fi fost încă măritată la acea dată, dacă e să mă iau după mâna pe care poartă numai inele, nu și verighetă.

Remarc elementele comune de vestimentație burgheză: cele două surori măritate au, în linii mari, cam același tip de croi la rochii. Toate trei surorile poartă la gât mărgele și asortează culoarea rochiilor cu elemente de alb în zona decolteului. Toate trei poartă ceasuri, iar încălțămintea lor, cu tocuri joase și vag îngustată – dar rotunjită – spre vârf are baretă peste podul plantei piciorului.

Coafurile sunt similare, se poartă în acel moment părul pieptănat simplu către spate, dezvăluind frumuseța frunților și făcând din ochi și nas puncte centrale, ușor reperabile în geografia figurii. Nu se poartă părul lung, ci retezat la nivelul unde se termină urechile. Deși nici una dintre surori nu are gât înalt și subțire, se socotește cochet – dar și decent, în același timp, să se etaleze liber gâtul.

Cele trei surori locuiau pe atunci în zona Câmpiei Aradului (Arad, Ghioroc, Săvârșin, dacă rețin bine reperele din dinamica interbelică a familiei care, anterior, trecuse efemer și prin București).  

Mulțumiri surorii mele Pușa și Laurei, fiica ei și nepoata mea, pentru scanarea și furnizarea fotografiei

Published in: on 11 Februarie 2011 at 3:59 pm  Comments (6)  
Tags: , , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2011/02/11/cele-trei-gratii/trackback/

RSS feed for comments on this post.

6 comentariiLasă un comentariu

  1. Fratello, mă bucur că ai actualizat o amintire ce vine din trecut… Privesc la „cele trei grații” și mă gândesc ce scurtă-i viața…

    • Scurtă, scurtă, dar plină de frumusețe și provocări!🙂

  2. Minunate personajele, fotografia si descrierea.

    • Multumesc, Andrada. Pentru mine, ca istoric și descendent direct al lor, e și o modalitate de a face trecutul familiei permeabil, dar și un omagiu față de cei dragi, acum plecați dintre noi.

  3. Doamne, ce frumoase sint fotografiile astea! Dar si grațiile tale sint faine, faine! Eu le adun de pe unde umblu si pe ale străinilor chiar, am un plic cu pozele vechi ale familiei si unul cu cele adunate de prin tirguri.
    Apropos, am un prieten în București, are un cabinet foto si face poze de epocă! Eugen Ciocan la fotocabinet.ro. poți sa te uiti putin. Îmi place foarte tare ce face el.

    • Dragă Ruxandra,

      Nu mi-e foarte clar dacă stilul și demnitatea epocii, priceperea artistului fotograf sau încărcătura emoțională a pozei mă fascinează și pe mine. Nu e exclus să fie de toate aici. Interesantă vestea despre fotograful retro, îmi place și sepia, dar și aranjamentul elementelor din câmpul fotografiilor de epocă. Ele corespund unei mentalități modificate azi, când căutăm mai mult inefabilul clipei, spontaneitatea și autenticitatea. Acolo se poza încă, într-o tradiție care începe cu stilizările din Egiptul antic și trece prin portretistica la șevalet a marilor maeștri din Renaștere și Baroc. Mulțumesc pentru comentariu!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: